Recent, de Ziua Independenței Republicii Moldova, președintele pro-rus Igor Dodon a oferit mai multe decorații. Vorbim de o listă de persoane care, potrivit șefului administrației prezidențiale de la Chișinău, au contribuit la întărirea relațiilor cu Federația Rusă. Printre cei decorați s-a numărat și Alexander Rahr, un personaj mai puțin cunoscut în România, dar care a fost o lungă perioadă unul dintre „picioarele de pod” ale propagandei ruse în Germania.
Scriitorul german William Totok, originar din România, unul dintre fondatorii Grupului de Acțiune Banat, din care a făcut parte și laureata Premiului Nobel Herta Muller, a realizat pentru Europa Liberă un portret al publicistului Alexander Rahr, care, printre multe alte roluri legate de Kremlin, este considerat și unul dintre biografii de căpătâi ai lui Vladimir Putin.
„Putinversteher”, în traducere liberă - „cei care îl înțeleg pe Putin”, este o categorie de persoane publice din Germania al căror vârf de lance teoretic a fost ani de zile Alexander Rahr. „Cea mai viziblă personalitate din această categorie, din care fac parte politicieni, publicişti, analişti, oameni de afaceri şi manageri din industrie, este fostul cancelar social-democrat, Gerhard Schröder. El este cel care l-a etichetat pe Vladimir Putin drept un democrat pur („lupenreiner Demokrat”), ceea ce a stîrnit nu numai reacţii politice de respingere, ci şi un val ironii jurnalistice”, scrie William Totok.
„Mulţi îl considerau drept expertul cel mai calificat în ceea ce priveşte problematica rusă. Asta pînă în momentul cînd a justificat public anexarea Crimeii şi a explicat că pe «maidanul» din Kiev s-ar fi strecurat printre manifestanţi persoane în uniforme, finanţate de cercuri din Occident. După aceste declaraţii, Alexander Rahr a dispărut de pe monitoarele televiziunilor germane care-l invitau regulat şi unde, în mod regulat, şi-a emis tezele prin care relativiza politica autocrată a Kremlinului. Cine a urmărit critic evoluţia acestui analist după sfîrșitul anilor 1990, a putut observa tendinţele sale de relativizare. Dovada în acest sens sînt cărţile şi studiile sale, publicate după anul 2000: «Vladimir Putin. ‚Germanul’ în Kremlin» («Wladimir Putin. Der ’Deutsche‘ im Kreml» - 2000), «Putin după Putin» («Putin nach Putin» - 2009) şi «Prietenul rece. De ce avem nevoie de Rusia – analiza unui cunoscător» («Der kalte Freund. Warum wir Russland brauchen: die Insider-Analyse» - 2011)”, mai notează scriitorul.
Publicista Barbara Kerneck a descris această tiradă de cărți drept încercarea impunerii unui „mit”, prin care Rahr a dorit să convingă opinia publică de faptul că politica Moscovei nu prezintă pentru nimeni niciun pericol, subliniază Totok. Kerneck, care a fost mulți ani corespondenta la Moscova a ziarului berlinez Die Tagezeitung, a scris anul trecut un articol în care relația dintre Rahr și Putin era rezumată cu următorul titlu: „Negociatorul cu două suflete. Relaţia directă cu Vladimir Putin l-a transformat pe Alexander Rahr, mai întîi, în consilier al cancelarului. Mai tîrziu în lobbyistul Gazpromului”.
„Alexander Rahr, născut în 1959, provine dintr-o familie de emigranţi ruşi. Tatăl său, Gleb Rahr, a lucrat la Radio Libertatea / Radio Europa liberă la München. Potrivit ziarului „Die Welt”, în urma intervenţiei directe a lui Putin, lui Gleb Rahr i s-a acordat cetăţenia rusă”, mai aflăm din portretul realizat de William Totok.