În urmă cu fix o lună, pe 16 septembrie 2022, o tânără iraniană în vârstă de 22 de ani pe nume Mahsa Amini a murit într-un spital din Teheran, în circumstanțe suspecte. Patrula de îndrumare, poliția de moralitate religioasă a guvernului iranian, a arestat-o pe tânără pentru că nu a purtat hijabul în conformitate cu standardele guvernamentale. Poliția, după ce a transferat-o la spital, a spus că Mahsa Amini a avut un atac de cord la secția de poliție, s-a prăbușit și a intrat în comă. Însă martorii oculari, inclusiv femeile care au fost reținute împreună cu Mahsa Amini, au spus că tânără iraniană a fost bătută sever și că a murit ca urmare a brutalității poliției. Cu toate acestea, autoritățile iraniene au negat acest lucru. Moartea tinerei a dus la o serie de proteste, descrise de presa occidentală drept cele mai mari proteste iraniene după 2009. La București, un jurnalist de origine iraniană a vorbit pentru Digi24.ro în podcastul Digi Context despre furia din Iran și ororile de care e capabil regimul de la Teheran.
Amir Kiarash, un iranian adoptat de România și care a adoptat la rândul său țara noastră, jurnalist, spune că „cazul Mahsa Amini” este unul cunoscut deja de întreaga planetă. Însă acesta precizează că numai în ultimele 25 de zile probabil sute de de oameni care au murit în condiții similare. „Despre care nu se va mai auzi niciodată”, consemnează Amir Kiarash.
„Acest caz al lui Mahsa Amini eu l-am citit cu câteva zile înainte să apară în presa din România și în cea din Occident. Eu am citit știrea și am dat scroll mai departe. Pentru comunitatea de iranieni din afara Iranului a devenit o normalitate o astfel de știre”, povestește jurnalistul Amir Kiarash.
Vorbind despre scânteia acestor proteste, Amir Kiarash spune că motivul nu este legat neapărat doar de drepturile femeilor. „În Iran situația este atât de proastă, mai ales din punct de vedere economic. De la prietenii mei care se duc acolo în fiecare vară știu că sunt oameni care au și câte trei locuri de muncă doar ca să supraviețuiască, să pună pâinea pe masă. Nu vorbesc de oameni care să facă concedii în străinătate”, mai spune Amir Kiarash.
„În Iran există oameni care au terminat pe bune două facultăți și sunt șoferi de taxi. Un om care la pranz este șofer de taxi după ce dimineața a fost vânzător la alimentară vede că în funcții ajung numai oamenii cu pile, oameni care sunt apropiați ai regimului, rudele lor. Tu, ca om care ai studiat, nu ai nicio șansă”, explică Amir Kiarash.
Acesta mai spune că în Iran au rămas două categorii de oameni: „cei care susțin regimul și iranienii care nu au reușit să iasă din țară din varii motive”.
Cu ce a greșit Mahsa Amini?
„A avut niște fire de păr la vedere, la modul cel mai simplu. Dacă te duci în zona de nord din Tehran, un oraș cu circa 12 milioane de locuitori, o să vezi ca Patrula (poliția moralității din Iran- n.red.) este mult mai permisivă decât în alte cartiere. Dar dacă ai ghinionul de o Patrulă care are exces de zel și vrea să-și umfle muschii, poți ajunge în situația lui Masha Amini. Eu împreună cu familia mea, când eram în Iran, vedeam foarte des astfel de scene. Vedeam cum O astfel de Patrulă lua efectiv femeile de pe stradă și le trăgea în dubă ca pe un animal”, spune Amir Kiarash, care ține să precizeze că membrii Patrulei au libertatea absolută sa facă efectiv orice vor „în numele moralității”.
„Acest regim, când sunt proteste stradale, trimite oameni îmbrăcați în haine de civili. Metoda a fost adoptată după protestele din 2009. Tu, brusc, ești împușcat de niște oameni care stau lângă tine. Ca să se spele pe mâini, regimul spune că oamenii au fost atacați de niște civili.
„În cazul lui Mahsa Amini, acestei tinere i s-a spus să-și acopere părul. Îmi aduc aminte că și la mama veneau și spuneau să-ți acopere părul. Îți acopereai părul și mergeai mai departe. Îți vedeai de treabă. Dar sunt femei care nu vor, din varii motive. Dacă începi să te iei cu Patrula în gură, ajungi rău. Oamenii aceștia nu sunt școliți și știu că au mână liberă să facă orice, că nu vor fi trași la răspundere niciodată și că orice crimă va fi mușamalizată.
Ce exemplu mai bun decât acest caz, Mahsa Amini, în care fata a fost ucisă, atenție, după ce a venit cu familia din provincie ca să viziteze Teheranul. A venit într-o excursie, adică era turistă.
Asta m-a marcat când am citit despre acest caz. În 2022 vii din provincie să vezi capitala țării tale și pleci înapoi în coșciug.
Acum eu nu știu exact cum a decurs dialogul, dar cu siguranță Mahsa Amini nu a fost de acord cu indicația primită”, declară jurnalistul Amir Kiarash.
Acesta mai povestește și care este modul de abordare al poliția moralității din Iran. „În primul rând, dacă ești o femeie, este abordată de o altă femeie. Bărbații stau mai departe. Ei intervin doar când e nevoie de forță. Femeia te abordează și îți spune: „Doamnă, acoperiți-vă părul”. Tu zici: „Nu”. Apoi ea începe să țină un discurs despre coran, despre ce spune religia, despre ce este bine și ca ea își dorește binele. Motivația lor despre faptul că e bine să-ți acoperi părul este următoarea: Tu, ca iranian, când deschizi ochii, îți este spus că islamul este un dar de la Dumnezeu”, a mai explicat Amir Kiarash.
Acesta spune că oamenii din Iran nu-și pot schimba religia. schimbi religia. „Eu mă consider musulman. Dar nu îmi fac rugăciunea de cinci ori pe zi. Să zicem că eram în Iran și ajungeam la concluzia că vreau să fiu creștin și că nu mai vreau să fiu musulman. Automat primeam pedeapsa cu moartea, confom legii, pentru că se consideră că este un dar de la Dumnezeu islamul pentru tine”, a transmis jurnalistul Amir Kiarash.
Amir spune că în Iran circulă o glumă despre cetățenii care li s-ar adresa membrilor poliției morale. Gluma este următoarea: „Dom'le, să nu facem ce spuneți voi din punct de vedere religios. Poate avem norocul să ajungem în Iad, că dacă ajungem și pe lumea cealaltă cu voi, în Rai, păi naiba ne-a luat, că viața asta se termină la un moment dat, în timp ce viața ailaltă spuneți că este eternă. Deci, mai bine nu facem ce spuneți voi ca să ajungem în Iad și să scăpăm de voi”.
Ăsta e nivelul de disperare, spune Amir. Pentru că este jurnalist sportiv, acesta a vorbit și despre un alt subiect care arată cât de restrictivă este abordarea regimului de la Teheran: problema intrării femeilor pe stadioanele de fotbal.
„Îl întrebam pe un prieten care a venit de curând din Iran. Dom'le, eu nu înțeleg un lucru. Suntem în 2022. Ce naiba se cramponează regimul din Iran de problema asta cu intrarea femeilor pe stadioane. Prietenul ăla mi-a spus. Bai, Amir, tu nu realizezi, regimul vrea să țină oamenii la nivelul ăsta. Asta să fie aspirația ta. Să intri ca femeie pe stadion. Ăsta să fie Everestul dorințelor tale. Pentru că ei, dacă acum 40 de ani renunțau la măsura asta prostească, pai în 40 de ani omul de rând și mai ales femeia zicea că problema s-a rezolvat. Hai să trecem la următoarea. În acest mod, regimul consideră că cetățeanului de rând nu trebuie să-i dai prea multe libertăți”, spune Amir.
Iran a fost obligat de FIFA să lase femeile pe stadion. Amir spune că acum intră circa o mie de femeie la un meci de fotbal al echipei Naționale pe un stadion cu zeci de mii de locuri. FIFA le-a spus iranienilor că nu le va mai da voie să joace la campionatul mondial dacă nu le dă femeilor dreptul să meargă pe stadion.
„Regimul nu vrea să facă niciodată un pas înapoi. Citeam în presa de opoziție din afara iranului că odată cu noile proteste, liderii regimului iranian sunt de părere că revoluția islamică din 1979 s-a produs după ce Șahul Iranului a făcut un pas înapoi. La acel moment, șahul a venit atunci și a ținut un discurs în care a spus „V-am auzit vocea. Am plecat”. S-a suit în avon și omul a plecat. Nu a mai vrut să aibă loc vreo vărsare de sânge. Liderii acestui regim islamic au văzut acest caz si sunt de părere că, Dom'le, noi dacă vrem să supraviețuim nu trebuie să facem niciun pas înapoi. Doar că, după părerea mea, asta este mare lor greșeală. Poate că nu va fi revoluție acum. Dar ce face regimul de la Teheran în aceste momente este încă o picătură în paharul care la un moment dat se va vărsa. Și orice început pentru mine are și un sfârșit. Eu trăiesc cu această speranță.
Poate că nu cred că acum vom vedea o revoluție în Iran. Dar marea mea speranță este că oi vedea finalul acestui regim. Când mai vorbesc cu prietenii mei iranieni le spun că ăsta a fost blestemul generaței noastre, că am fost contemporani cu acest regim și, practic, viețile noastre s-au schimbat pentru totdeauna”, a explicat jurnlistul român de oridine iraniană.
Citește și: Moartea Mahsei Amini. Familia povestește teroarea prin care tânăra a trecut în ultimele ore din viață
Editor : Marco Badea
