Niciunde altundeva nu a avut un impact mai mare politica externă agresivă a lui Xi Jinping ca în Asia de Sud-Est, curtea strategică a Chinei, scrie BBC. Dar, odată cu puterea Beijingului, a crescut și neliniștea Washingtonului, iar acum, după ani de zile de acțiuni contradictorii, SUA încearcă din nou să se implice în regiune.
Când va lua parte la summitul anual ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est) de săptămâna aceasta, președintele american Joe Biden va deveni primul lider al Statelor Unite care participă la acest eveniment din 2017.
Dar acum, SUA operează într-un mediu diplomatic mult mai perfid decât a făcut-o în trecut. ASEAN, considerată cândva esențială pentru diplomația din zona Asia-Pacific, s-a chinuit să rămână un forum eficient într-o lume tot mai polarizată.
Organizația se prezintă drept un loc pentru pace și neutralitate unde cei 10 membrii ai săi caută să ajungă la un consens, evită să se critice între ei și sunt liberi să discute cu alte țări. Secretariatul său mic și slab și lipsa oricărui proces de implementare a deciziilor luate de membrii organizației reflectă gândirea care stă la baza ASEAN.
Stilul mai lejer al organizației a funcționat bine atunci când exista o cooperare la nivel global condusă de SUA care promova comerțul și creșterea economică. Dar de când China și-a făcut simțită prezența pe piața internațională și și-a răspândit influența începând cu primul deceniu al mileniului al III-lea, interesul Statelor Unite pentru regiune s-a diminuat pe măsură ce guvernul american s-a concentrat tot mai mult pe Orientul Mijlociu.
Ofensiva Chinei de „cucerire” a Asiei de Sud-Est: de la diplomația lui Deng la agresivitatea lui Xi
China a pornit într-o ofensivă diplomatică de atragere a jucătorilor din regiunea Asiei de Sud-Est în sfera sa de influență, urmând mantra fostului lider chinez Deng Xiaoping „ascunde-ți puterea, așteaptă momentul potrivit”. Sub conducerea lui Xi, care este la putere deja de 10 ani, forța Chinei nu a mai rămas ascunsă.
În ultimul deceniu, ocuparea și dezvoltarea militară a insulelor din Marea Chinei de Sud a adus Beijingul în conflict direct cu ceilalți pretendenți la administrarea acestor teritorii cu importanță strategică – în special, Vietnam și Filipine.
Încercările grupului ASEAN de a face China să respecte un „cod de conduită” în zonele disputate nu au produs niciun rezultat. Beijingul pur și simplu a întârziat negocierile timp de 20 de ani și a refuzat să accepte decizia Curții Internaționale de Justiție din 2016 prin care i-au fost invalidate revendicările teritoriale din regiune.
Țările ASEAN se află într-o poziție complicată. În primul rând, China este atât de importantă economic și atât de puternică militar încât puțini îndrăznesc să o confrunte în public.
Chiar și în Vietnam, țară care a purtat un război împotriva Chinei cu doar 43 de ani în urmă și unde sentimentele anti-chineze sunt foarte puternice, partidul comunist aflat la conducere este foarte precaut atunci când are de-a face cu uriașul lor vecin.
Vietnamul are o graniță lungă cu China, iar Beijingul este cel mai mare partener comercial al Hanoiului și o legătură vitală în lanțul de aprovizionare care îi alimentează exporturile.
China a distrus unitatea ASEAN în încercarea de a le transforma în state vasale
În al doilea rând, China a distrus practic unitatea ASEAN atunci când i-a făcut pe unii dintre membrii săi mai mici să fie atât de dependenți de Beijing încât aproape că au devenit state vasale.
Acest lucru a fost clar în 2012, atunci când Cambodgia a deținut președenția organizației ASEAN și a blocat o declarație finală care critica poziția Beijingului în Marea Chinei de Sud.
Îngrijorările cu care vecinii săi din regiune privesc acțiunile Chinei ar putea părea un avantaj pentru SUA, dar adevărul este că țările din Asia de Sud-Est se simt abandonate de Washington.
Acestea privesc SUA drept un partener în care nu își pot pune încrederea, prea preocupat de drepturile omului și democrație. Americanii au forțat națiunile din regiune să accepte măsuri economice foarte nepopulare și dure după criza financiară prin care a trecut Asia în 1997.
În plus, SUA aproape că au abandonat complet regiunea în timpul războiului împotriva terorismului declanșat de George Bush și și-au schimbat din nou prioritățile după „pivotul” mult promovat spre Asia al lui Barack Obama, aliniindu-se mai degrabă cu abordarea protecționistă a lui Donald Trump, care a criticat ceea ce el numea practicile comerciale nedrepte ale Asiei.
Alianța QUAD, condusă de SUA, slăbește și mai mult statele ASEAN
SUA se concentrează astăzi pe alianța sa cu Japonia, India și Australia (cunoscută și sub numele de Quad), ceea ce a slăbit încă și mai mult statele ASEAN, care simt că au rămas blocate între doi rivali puternici. Dorința Washingtonului de a provoca China în Asia îngrijorează țările din sud-estul continentului, întrucât ele ar avea mult de pierdut de pe urma unei confruntări între cele două superputeri.
Sub conducerea președintelui Joko Widodo, până și Indonezia, cel mai mare stat ASEAN și țara cu cea mai sceptică politică externă față de China, a căutat să atragă investițiile, împrumuturile și tehnologia din China.
Vestea bună pentru SUA este că niciuna din țările ASEAN nu va deveni un aliat militar al Chinei la fel de apropiat precum sunt Japonia și Australia pentru SUA, dar toate statele din Asia de Sud-Est acceptă acum că Beijingul va fi puterea dominantă în această regiune și că nu va fi dispusă să accepte compromisuri în privința propriilor sale interese.
Dilema lui Biden: este oare prea târziu pentru SUA să reconfigureze alianțele din curtea Chinei?
Editor : Raul Nețoiu
