În jur de 7.000 de persoane au ajuns la închisoare în Germania după ce au fost prinse fără bilet în tren, tramvai sau autobuz și nu își permit să plătească amenda. Arne Semsrott a descoperit o cale prin care le poate reda libertatea și, în același timp, atrage atenția asupra unei legi pe care activistul o consideră nedreaptă, relatează BBC.
Într-o zi la finalul anului 2021, Arne Semsrott a pornit înspre închisoarea Plötzensee cu 20.000 de euro îndesați în buzunare. O parte din bani erau ai lui, pentru restul s-a împrumutat de la prieteni.
„Nu știam dacă o să funcționeze”, a spus Semsrott, un jurnalist și activist german de 35 de ani, care plănuia să răscumpere atât de mulți deținuți pe cât aveau să îi permită banii din buzunare.
Persoana care este obligată să plătească o amendă nu trebuie să fie neapărat și persoana care să o plătească. Profitând de această portiță a legii, Semsrott a sperat că va putea atrage atenția asupra unei nedreptăți flagrante: legea care le permite judecătorilor să trimită oameni la închisoare când folosesc transportul în comun fără bilet.
„Am eliberat 12 bărbați din Plötzensee în ziua aceea și 9 femei din închisoarea Lichtenberg ziua următoare”, a spus Semsrott.
De atunci, Semsrott și organizația lui, Freiheitsfonds (Fondul Libertății), au ajutat 850 de persoane să își recâștige libertatea contra unei sume totale de peste 800.000 de euro.
Semsrott consideră că legea este nedreaptă: „ea discriminează în special persoanele care nu au bani, care nu casă, care sunt deja în criză.” „Noi credem că legea aceasta trebuie să se schimbe pentru că nu este ceva ce vrei să ai într-o societate democratică și dreaptă”, a spus Semsrott.
Patru luni după gratii pentru că a circulat cu trenul fără bilet
Gisa März este una dintre persoanele ce au ajuns direct la închisoare după ce a fost prinsă de două ori călătorind cu trenul în Düsseldorf fără bilet. Femeia de 50 de ani a trebuit să stea patru luni la închisoare.
Timp de patru ani de zile, März a vândut reviste pe stradă în Düsseldorf ca să își câștige existența. „Eram pe metadonă, drogul pe care ți-l dau când te recuperezi [de dependența] de heroină. Și trebuie să mergi la clinică în fiecare zi.”
„Nu aveam niciun ban. Primeam ajutor de șomaj, dar era finalul lunii și nu mi-a mai rămas niciun ban”, a povestit März, care a fost inițial condamnată la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru trei ani. În cele din urmă, nu a reușit să îndeplinească condițiile impuse de instanță și a fost trimisă după gratii.
Cele mai multe persoane care circulă cu autobuzul fără bilet nu ajung la închisoare. Ei plătesc o amendă de 60 de euro și așa se termină totul.
Companiile de transport public, însă, nu sunt la fel de îngăduitoare cu cei care sunt prinși fără bilet de mai multe ori. În aceste cazuri, oamenii riscă să ajungă la închisoare chiar și dacă au plătit amenda.
März a fost prinsă de încă șapte ori fără bilet în perioada dintre condamnare și când a ajuns la închisoare. Semsrott nu a putut să o ajute pe femeie întrucât ea nu a fost condamnată la plata unei amenzi, dar crede că persoanele care se află în situația ei nu ar trebui niciodată să fie trimise la închisoare.
Semsrott spune că și directorii închisorilor sunt de acord cu el. „De ce? Pentru că oamenii care ajung la închisoare nu au ce căuta acolo. Acestea sunt persoane cu probleme psihologice, oameni care nu au casă, care au nevoie de ajutor din partea serviciilor sociale. Închisorile nu sunt locurile potrivite pentru ei.”
Semsrott estimează că prin faptul că le-a redat libertatea celor 850 de persoane pe care le-a ajutat până acum, statul a economisit 12 milioane de dolari pe care i-ar fi cheltuit pentru a-i ține la închisoare.
Companiile de transport public din Germania nu vor ca legea să se schimbe. Neplata biletelor a adus pagube de 300 de milioane de euro pe an industriei.
Consiliul local din Düsseldorf a ordonat autorității locale de transport, Rheinbahn, să nu dispună începerea urmăririi penale a celor prinși fără bilet.