„Ăsta încă mai trăiește!”. „Lasă-l, că oricum o să moară”. Norocul incredibil care l-a salvat de la execuție pe un ucrainean din Bucha

Un ucrainean, de profesie taximetrist și tată a patru copii, a reușit să supraviețuiască masacrului de la Bucha în urma unui șir aproape miraculos de întâmplători norocoase. Ivan Skiba a fost grav rănit în momentul în care militarii ruși au deschis focul asupra sa și a altor bărbați civili ucraineni în cadrul unei execuții sumare. Grav rănit, Ivan și-a ținut respirația și a făcut pe mortul pentru a-i păcăli pe rușii care dădeau lovitura de grație celor care încă mai mișcau. Ulterior, a fost prins de alți soldați și a ajuns să fie tratat de răni, printr-o ironie a sorții, chiar de către medici militari ruși. Mărturia sa va fi una extrem de importantă în cazul în care crimele de război comise de militarii ruși în această localitate vor face obiectul unui proces penal internațional, se arată într-un material publicat de BBC.

Simte că trebuie să expire, cât să mai reducă din presiune. Dar Ivan știe că, dacă expiră, va muri. Vremea e friguroasă, afară sunt puțin peste zero grade: aburii calzi ai respirației vor fi imediat văzuți de ucigași. Aceștia deja verifică trupurile bărbaților împușcați și, ca să se asigure, mai trag un glonț acolo unde încă mai e un semn de viață.

„Ăsta încă mai trăiește!”, se aude vocea unui soldat rus. Ivan se gândește: „Dacă despre mine e vorba?”. Se pregătește de glonț, în timp ce sângerează de la o rană. Un alt rus spune: „Oricum va muri!”

Se aude o împușcătură. Altcineva a fost executat. Rana de glonț pe care o are Ivan este extrem de dureroasă. Dar dacă ar țipa de durere, i-ar fi fatal - o scenă care-i va apărea mai târziu în coșmaruri. Acum,  tot ce poate să facă este să stea nemișcat printre cadavrele foștilor săi camarazi.

BBC s-a întâlnit cu Ivan Skiba într-un sat mic din Polonia, unde acesta, împreună cu familia sa, s-au refugiat din calea războiului. Aici, Ivan și-a găsit deja de muncă.

Pe 24 februarie, Ivan era taximetrist în Kiev când a auzit primele explozii ale bombelor și rachetelor rusești. A decis să se mute cu întreaga familie în Bucha, unde locuia soacra sa.

„Circulau zvonuri că rușii se apropie de Bucha. Am început să ne punem la punct un adăpost în pivnița casei”, a spus ucraineanul.

Trei zile mai târziu, trupele ruse au intrat în oraș. Primii militari ruși, aflați într-o coloană de vehicule ale forțelor aeropurtate, au căzut imediat într-o ambuscadă „devastatoare” a artileriei ucrainene.

Ivan s-a înrolat apoi, împreună cu un prieten, nașul fetiței sale de doi ani, în Forțele de Apărare Teritorială ucrainene.

„Păzeam punctele de trecere, verificam actele și mă asiguram că cei care treceau nu aveau arme asupra lor”, a spus Ivan.

Cei din unitatea în care se afla Ivan erau extrem de slab înarmați: câte o pușcă și o grenadă de fiecare, în vreme ce nouă persoane împărtășeau la comun un binoclu. Sarcina lor era paza unui punct de trecere pe strada Iablunska - „Strada Merilor”, în traducere, nume provenit de la merii aflați pe întreaga lungime, de 6 kilometri, ai străzii.

La numărul 144 al străzii se află o clădire de birouri, unde forțele ruse de ocupație și-au stabilit cartierul general.

Rușii s-au reîntors în Bucha pe 3 martie. „Au ajuns pe la prânz”

Ivan și alți 8 camarazi au decis să fugă și să se ascundă de trupele ruse. S-au refugiat într-o casă aflată la numărul 31, vizavi de punctul de control pe care îl păzeau. S-au înțeles să le spună rușilor, dacă erau prinși, că sunt niște constructori care se adăposteau de bombardamente.

În dimineața următoare, rușii au intrat în casă. Au început să-i ia la bătaie pe cei aflați în casă, cărora le-au confiscat telefoanele și pantofii.

La ora 11.00 camerele de supraveghere din zonă au surprins momentul în care rușii îi transportă pe ucraineni pe stradă către cartierul general de la numărul 144. Ucrainenii se țineau cu o mână de cureaua celui aflat în fața sa și cu cealaltă mână pe propriul cap.

Imaginile respective au fost publicate în premieră de New York Times.

„Ostaticii zac acolo, lângă gard”, spune cel care filmează unul dintre videoclipuri. El numără: „Unul, doi, trei, cu siguranță, patru, cinci, șase...” În total, nouă persoane sunt luate ostatici.

Un alt videoclip filmat cu o dronă în ziua următoare, în 5 martie, este prima dovadă vizuală care confirmă relatările martorilor oculari. În imagini se văd cadavrele care zăceau pe pământ lângă clădirea de birouri de pe strada Yablunska 144, în timp ce doi soldați ruși stăteau de pază lângă ele.

O fotografie cu cadavrele bărbaților executați, unii dintre ei cu mâinile legate, se număra printre imaginile care au fost în atenția întregii lumi la începutul lunii aprilie, după ce forțele ruse s-au retras din Bucha. Liderii ruși au negat în mod repetat faptele din Bucha și au descris imaginile drept false și provocatoare.

„Ce să facem cu ei?” „Lichidează-i, dar du-i afară, să nu rămână aici”

Prizonierii ucraineni au fost obligați să îngenuncheze, iar militarii ruși le-au tras tricourile peste cap, pentru a nu putea vedea. Rușii au început să-i amenințe:

„Voi sunteți luptătorii Bandera (o grupare naționalistă antisovietică din al Doilea Război Mondial). Ați vrut să ne dați foc cu cocktailuri Molotov! O să vă ardem de vii”

Rușii au împușcat apoi un prizonier ucrainean de 28 de ani, Vitalii Karpenko, muncitor la un magazin. Un alt ucrainean, mai tânăr, din grup, s-a panicat și le-a spus rușior că fac parte din unitățile de apărare teritorială. Bătăile și torturile s-au intensificat.

În după amiaza zilei de 4 martie, 2 din cei 9 prizonieri ucraineni fuseseră deja executați

„Rușii au început să vorbească între ei despre ce să facă mai departe cu noi”, a povestit Ivan. „Ce să facem cu ei?”, a întrebat un rus. „Lichidează-i, dar du-i afară, să nu rămână aici”.

Prizonierii au fost duși într-o curte interioară. Rușii au început să-și bată joc de ei, a precizat Ivan.

„Asta e! Vă așteaptă moartea”, strigau militarii ruși. Prizonierii ucraineni și-au luat rămas bun unii de la alții. Unul dintre ei a încercat să fugă, dar a fost împușcat pe loc.

Apoi, rușii au deschis focul asupra restului grupului în care se afla Ivan.

„Am simțit un glonț care a intrat în mine, din lateral”, a povestit Ivan. „Apoi am căzut”.

Îngrijit chiar de către medicii militari ruși din unitatea care a comis masacrul

După ce a reușit să facă pe mortul și să scape de executori. Ivan a luat o pereche de ghete de la un alt civil mort, aflat în aceeași curte. A ajuns apoi într-o casă abandonată unde și-a schimbat hainele și a încercat să-și îngrijească rana cu un antiseptic găsit în baie. A încercat să adoarmă dar a fost trezit de niște voci. Voci ale unor militari ruși.

„M-au văzut și m-au întrebat cine sunt și ce caut acolo”. Ivan a spus că a reușit să-i convingă pe militarii ruși că el e proprietarul casei și că familia sa a fost evacuată și că rana sa fusese provocată în urma unui bombardament.

Soldații ruși l-au luat pe Ivan și l-au dus înapoi la numărul 144, pentru a fi tratat de către medicii armatei ruse.

A avut - din nou - noroc. La cartierul general, cei care l-au executat ori nu se aflau în zonă ori nu l-au recunoscut. Ivan a fost îngrijit și pus într-un adăpost alături de alți civili. Peste câteva zile, li s-a permis să plece.

Ivan a reușit să-și regăsească familia, să părăsească Bucha și să ajungă în Polonia.

După retragerea trupelor ruse din zonă, dovezile masacrului de la Bucha au șocat întreaga comunitate internațională. La începutul lunii aprilie, imediat după ce regiunea a reintrat sub controlul militarilor și autorităților ucrainene, cadavrele a 410 civili au fost găsite în teritoriile de lângă Kiev, după cum a anunţat procurorul general al Ucrainei, Irina Venediktova.

Rusia a negat atrocitățile din orașul ucrainean Bucha, unde sute de civili au fost uciși și aruncați în gropi comune. Presa rusă de stat a spus despre imagini că sunt „falsuri”, iar ulterior a acuzat „naziștii ucraineni” că ar fi ucis oameni.

În cazul unui proces internațional despre masacrul de la Bucha, Ivan Skiba va fi un martor-cheie al acuzării, precizează BBC. Bărbatul ucrainean a rămas extrem de traumatizat în urma acestei întâmplări. „Mă trezesc din somn fix în momentul în care aștept împușcatura aia fatală în cap. Am starea asta. Vine peste mine ca un val”.

Editor : Mihnea Lazăr