Cum luptă Iordania împotriva ideologiei teroriste
"Terorismul a devenit un fenomen internaţional. Pe termen mediu şi scurt acest terorism trebuie combătut prin mijloace militare. Dar pe termen lung trebuie combătută ideologia teroristă." Declaraţia a fost făcută de preşedintele senatului iordanian, apropiatul regelui Abdullah al II-lea, Faisal Al-Fayez, într-un interviu acordat pentru emisiunea "Paşaport diplomatic".
Cum devii unul dintre cei mai respectați lideri dintr-o zonă unde o problemă nu dispare niciodată, doar se complică? Simplu... la prima vedere. Îți construiești o politică pe care o urmezi pe termen lung. Istoriile încurcate din Orientul Mijlociu au și mai multe fațete în prezent. Doar cei bine antrenați în diplomație știu să păstreze echilibrul. Iordania a avut un rege, Hussein Bin Talal, cel care de altfel a și modernizat țara, considerat de vestici drept legatura lor cu lumea arabă. Bin Talal era recunoscut pentru talentul său de a aduna în mod util, în cercul de apropiați, pe post de consilieri, foști oponenți. Atitudinea bărbătească în fața situațiilor complicate, căldura pe care o arăta soldaților săi, abilitățile de pilot și cele de motociclist, i-au asigurat aprecierea poporului iordanian, dar și pe cea a politicienilor din toată lumea. Același tipar diplomatic este folosit și de urmașul regelui Bin Talal. Influența pe care o are astăzi Abdullah al II-lea, actualul rege al Iordaniei, este un atuu la care apelează și vecinii, și marile puteri.
Cristina Cileacu: Regele Abdullah a fost printre primii oaspeţi pe care preşedintele Trump i-a invitat la Casa Albă. Şi aş vrea să-mi spuneţi cum vor evolua relaţiile dintre Iordania şi SUA, dacă luăm în calcul faptul că Iordania este unul dintre principalii parteneri pentru SUA, în Orientul Mijlociu.
Faisal Al-Fayez: Ne leagă de SUA relaţii istorice şi strategice. Această relaţie a început încă din vremea regelui Hussein Bin Talal, care a vizitat SUA în anii 50, când America era condusă de preşedintele Dwight Eisenhower. După încheierea perioadei mandatului britanic, care a început în anul 1921, principala noastră relaţie externă a fost cu Regatul Unit al Marii Britanii. Dar după vizita regelui Hussein Bin Talal în SUA, despre care am vorbit Iordania a devenit principalul aliat al Americii în zonă. Această relaţie durează până în ziua de astăzi, pentru că Iordania are un statut special, având în vedere poziţia sa geostrategică, este o ţara foarte importantă, atât pentru SUA, cât şi pentru întreaga lume. SUA sunt cel mai important susţinător al Iordaniei, atât în plan politic, cât şi economic. Noi primim anual de la SUA, un miliard şi jumătate ca ajutor, iar SUA consideră securitatea Iordaniei deosebit de importantă pentru securitatea şi stabilitatea întregii zone, a Orientului Mijlociu. Fostul rege a avut nenumărate contacte cu preşedinţii americani de-a lungul timpului, la fel şi actulalul rege, Abdullah Al-Hussein, iar întâlnirea pe care a avut-o recent cu preşedintele Trump se înscrie exact în acest trend al relaţiilor dintre cele două ţări.
Turneul pe care președintele american Donald Trump l-a făcut săptămâna aceasta în Orientul Mijlociu, nu a avut Iodania pe lista de vizite. Dar lideri din aproape 50 de țări musulmane au venit la Riyadh, în capitala Arabiei Saudite, să asculte discursul președintelui SUA. Doi dușmani au fost nominalizați de Donald Trump: terorismul și Iran. Rămâne de văzut cum se vor raporta și restul celor care au participat la summitul arabo-american la această concluzie din vest.
Cristina Cileacu: Preşedintele Trump vizitează acum Orientul Mijlociu şi a avut recent un discurs despre Islam, a spus mai exact că SUA nu sunt în război cu Islamul, dar a subliniat că Iran susţine terorismul şi de aceea consideră Iran ca principalul inamic în Orientul Mijlociu. Credeţi că este posibil să avem încă un conflict în Orientul Mijlociu, de data aceasta împotriva Iran?
Faisal Al-Fayez: Discursul pe care l-a ţinut preşedintele Trump la actualul summit Islamo-Arabo-American este unul extrem de important, pentru că indică o diferenţă mare între discursul său din perioada campaniei electorale, de dinainte de a fi preşedinte, şi actuala situaţie. Declaraţiile lui anterior acestui summit erau oarecum mai extremiste la adresa islamului, pentru că nu putem face nicio legătură între terorism şi islam. Aşa cum a spus regele Abdullah al II-lea la summitul menţionat, nu este nicio legătură între terorişti şi islam. Legat de întrebarea dvs cu Iran, nu cred că o altă criză sau orice altă criză ar fi în folosul zonei şi nu va fi în folosul Orientului Mijlociu în niciun fel. Dar cred că putem să influenţăm Iranul printr-o escaladare politică şi economică, nu printr-o escaladare militară. Ne sunt suficiente conflictele şi războaiele din zonă, Siria, Irak, Lybia, Yemen. Şi credem că presiunile politice şi economice îşi vor face treaba în cazul Iranului. Dar credem că Iranul trebuie să-şi schimbe poziţia în statele din zonă şi să-şi înceteze ingerinţele în treburile interne ale acestor state.
Hussein Bin Talal, tatăl actualului rege Iordanian, a făcut o greșeală enormă în 1967, când s-a alăturat Egiptului și Siriei în războiul lor împotriva Israel. Atunci a pierdut Cisiordania și Ierusalimul de est. Dar a știut să pună deasupra orgoliului rănit, interesul regatului. Așa că a păstrat relațiile utile cu israelienii, chiar dacă a fost un combatant feroce și la scenă deschisă al politicilor lui Benjamin Netanyahu.
Cristina Cileacu: Iordania îşi construieşte politica în funcţie de conflictul arabo-israelian, dar cum ştim toţi palestinienii sunt încă sub ocupaţie şi în acelaşi timp, aşa cum aţi menţionat mai devreme, sunt multe războaie care duc la atacuri teroriste în regiune. Întrebarea mea este cum este acum relaţia ţării dvs. cu Israel?
Faisal Al-Fayez: Noi avem un acord de pace cu Israel, încheiat încă din 1994 şi avem relaţii diplomatice cu acest stat. Există la nivel oficial relaţii cu statul evreu, în schimb la nivelul popoarelor nu există niciun fel de relaţii, dacă luăm în calcul solidaritatea poporului iordanian cu poporul palestinian, şi faptul că noi considerăm iordanienii şi palestinienii acelaşi popor. Între cele două popoare există o relaţie istorică. Dacă Israel doreşte pace atunci trebuie să respecte tratatele internaţionale, trebuie să existe un stat palestinian suveran în interiorul graniţelor din 1967. Dar din păcate acum Israel vorbeşte despre drepturile istorice ale evreilor din Cisiordania, şi noi spunem ca arabi că avem drepturi istorice asupra întregului teritoriu Palestina. Dar credem că în contextul actual trebuie să fie pace între cele două popoare, există două popoare care trăiesc în acest teritoriu şi trebuie să se ajungă la înţelegere şi pace între ele. Dar politicile pe care le promovează Israel în Cisiordania nu pot conduce la pace. De exemplu avem problema coloniilor, cum poate să existe un stat palestinian suveran şi sustenabil atâta timp cât are la bază nişte cantoane de fapt. Soluţia constă în retragerea totală a Israel din teritoriile pe care le-a ocupat în 1967 şi în a da poporului palestinian dreptul de a-şi hotărî soarta. Deci nu poate exista o normalizare a relaţiilor dintre Iordania şi Israel atâta timp cât nu va exista o soluţie pentru conflictul arabo-israelian.
Tratatul de pace cu Israel, semnat în 1994 de regele Bin Talal, este respectat bineînțeles și de fiul său Abdullah al II-lea. Dar criticile legate de politica israeliană în relația cu palestinienii rămân și ele la fel de dure ca în vremea răposatului monarh. Asta nu înseamnă, că atunci când un dușman mai mare amenință, nu poți lupta alături de un oponent recunoscut împotriva lui. Iar terorismul este acel gen de inamic care aduce Iordania și Israel de aceeași parte a baricadei.
Cristina Cileacu: Cum colaborează Iordania cu Israel când vine vorba despre lupta antiteroristă în regiune?
Faisal Al-Fayez: După cum ştim terorismul este o problemă internaţională şi există o colaborare în domeniul securităţii între toate ţările din zonă pentru combaterea terorismului. O astfel de colaborare există şi între Iordania şi statul Israel. Sigur că trebuie să facem aici diferenţa dintre rezistenţa din interiorul teritoriilor palestiniene, care este o rezistenţă legitimă, atât timp cât ea nu este armată şi nici teroristă. Deci trebuie să facem această distincţie. Un exemplu în acest sens îl constituie revolta palestinienilor împotriva ocupaţiei israeliene (Intifada). Deci colaborarea între Iordania şi Israel în acest domeniu este extrem de limitată şi se referă strict la combaterea terorismului şi încă o dată trebuie să facem distincţie între terorism şi rezistenţa împotriva ocupaţiei israeliene.
Iordania este o țară săracă și poate și acesta este unul dintre motivele pentru care refugiații din războaiele din Orient au fost primiți aici fără rețineri. Când ai probleme, le înțelegi mai bine și pe ale altora. Palestinienii care au plecat din Cisiordania după ocupația israeliană sunt destul de bine integrați în societatea iordaniană. Acum, sirienii care au fugit de război sunt adăpostiți de Iordania, după posibilități. Iar soția regelui Abdullah al II-lea, regina Rania, se implică direct în protejarea lor.
Cristina Cileacu: Iordania este "acasă" pentru mulţi refugiaţi, este a doua ţară din lume, după Turcia, care găzduieşte refugiaţi. Ce se va întâmpla cu aceşti oameni pe termen lung şi o a doua întrebare despre acest subiect, cine ajută Iordania să aibă grijă de acest număr mare de refugiaţi?
Faisal Al-Fayez: În Iordania vorbim în momentul de faţă de 1,3 milioane de refugiaţi sirieni. Pentru economia iordaniană este o povară foarte mare. Este o povară pentru multe resurse şi pentru multe sectoare ale economiei, cum ar fi sănătatea, învăţământul, resursele de apă. 1 mil şi 100 de mii de refugiaţi sirieni trăiesc în oraşele Iordaniei şi fac concurenţă iordanienilor chiar şi în privinţa locurilor de muncă, deci este într-adevăr o povară mare pe urmerii Iordaniei şi economiei. Nu există în perspectiva viitorului apropiat o soluţie pentru conflictul din Siria. Şi cred că vor rămâne aceşti refugiaţi în Iordania pentru o perioadă lungă de timp. De aceea cred că, comunitatea internaţională trebuie să îşi asume responsabilităţile pe care le are faţă de aceşti refugiaţi şi faţă de Iordania, pentru că aceste ajutoare internaţionale nu acoperă decât un sfert din costul aferent găzduirii acestor refugiaţi şi nici un buget al statului iordanian, oricât ar fi, nu poate să suporte această povară suplimentară. La congresul de la Londra care a avut loc acum câteva luni s-au făcut câteva mari promisiuni Iordaniei privind investiţiile şi acordarea de ajutoare, dar din păcate aceste promisiuni nu s-au pus în practică. Primim numai promisiuni fără nimic concret. De aceea, în cadrul întrevederilor pe care le-am avut astăzi cu preşedintele senatului şi cu preşedintele camerei deputaţilor am ridicat problema prin oferirea unui sprijin Iordaniei, prin investiţii, atât la nivel bilateral, dar şi ca România să facă bune oficii în calitate de membru al UE, pe lângă statele UE, pe lângă parlamentul de la Strassbourg, pentru a sprijini iniţiativa unui fond european de investiţii în Iordania. Iordania este piatra de temelie a stabilităţii zonei. Să sprijini economic Iordania înseamnă şi a o sprijini politic pentru a păstra stabilitatea zonei, ştiind că în cazul în care s-ar întâmpla ceva şi stabilitatea Iordaniei ar fi pusă în pericol, în acest caz ar avea de suferit întreaga zonă şi ţările din Golf.
Abilitatea diplomatică a liderilor iordanieni a dus la echilibru în relațiile cu întreaga lume, chiar dacă prietenia nu este arătată în mod egal tuturor. Partenerul declarat al SUA în Orientul Mijlociu, este în relații foarte bune cu Rusia, superputerea foarte prezentă acum în zonă. Iar de acest lucru se poate profita în interesul păcii.
Cristina Cileacu: Aveţi un vecin nou în Orientul Mijlociu, vorbesc despre Rusia. Cum sunt relaţiile cu ruşii, care controlează mare parte din Siria, dacă nu chiar pe toată, mai ales că se pare că sunt hotărâţi să rămână acolo.
Faisal Al-Fayez: De când Putin a preluat puterea în Rusia în anul 2000, relaţiile dintre cele două ţări au fost foarte bune, personal regele Abdullah al II-lea al Iordaniei are o relaţie personală cu Putin. Iordania este adepta unei politici de echilibru, avem relaţii foarte bune cu SUA, dar asta nu înseamnă să nu avem relaţii la fel de bune şi cu Rusia. Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei are relaţii foarte bune cu foarte multe state, are relaţii bune cu SUA, cu Rusia, cu UE, cu statele din sud-estul Asiei, regele nostru este practic preşedintele diplomaţiei iordaniene. Pe de altă parte, nu poate exista o soluţie la criza siriană fără să se ajungă la o înţelegere între Rusia şi America. Dacă cele două state vor ajunge la o înţelegere în acest sens, cred că se va găsi o soluţie la problema siriană. Şi ceilalţi actori internaţionali sunt importanţi, fără îndoială, Iranul, Turcia, dar cred că principalii actori internaţionali în această chestiune rămân Rusia şi SUA.
Radicalizarea musulmanilor a ajuns și în Iordania. Apropierea de Siria și Irak, prezența grupărilor teroriste din regiune, sărăcia și frustrările tinerilor au făcut lor ideologiilor salafiste. Iordania este hotărâtă să lupte împotriva terorismului, dar știe că pe termen lung acest război se poate câștiga doar dacă vor fi îndepărtate ideile jihadiste. Până atunci, țara rămâne vulnerabilă în fața dezvoltării acestui fenomen.
Cristina Cileacu: Aţi vorbit despre Siria şi dacă amintim această ţară discutăm şi despre terorism, din păcate iar cea mai mare problemă din regiune este acum radicalizarea oamenilor. Cum este această situaţie în Iordania?
Faisal Al-Fayez: Iordania este o ţară sigură şi stabilă. Suntem vârful de lance în zonă pentru combaterea terorismului. Doar că terorismul a devenit un fenomen internaţional. La ora actuală nu mai există state sigure, ferite de pericolul terorismului. A ajuns până şi în Europa, în state occidentate la Franţa, Marea Britanie, Elveţia, care au avut probleme de acest fel, deci nu mai putem spune că se află cineva la adăpost de terorism. Pe termen mediu şi scurt acest terorism trebuie combătut prin mijloace militare. Dar pe termen lung trebuie combătută ideologia teroristă. Din păcate, ideologia şi ideile care stau la baza acestui fenomen sunt atractive pentru o categorie largă de tineri care sunt dezamăgiţi şi economic şi politic. Când aceşti tineri se alătură grupărilor jihadiste se simt importanţi. Din păcate aceşti tineri sunt supuşi unui proces de spălare a creierului şi li se promit tot felul de lucruri, de exemplu că vor ajunge în rai. Şi ajung să se arunce în aer într-o moschee, fie a şiiţilor, fie a suniţilor, lucru care este în contradicţie totală cu învăţămintele islamului. Repet, acest lucru este complet opus învăţămintelor din islam. Islamul adevărat este o religie moderată. Cred că este nevoie de o strategie globală pentru combaterea ideologiei teroriste, pentru că din păcate o parte a musulmanilor care află în Europa sunt adepţii acestei ideologii, cu ajutorul internetului. Cred că societăţile occidentale trebuie să depună mai multe eforturi pentru combaterea acestui tip de gândire inclusiv prin intermediul şcolilor, unde materia predată să îi ajute să fie mai deschişi. Dar din păcate acest fenomen al terorismului are nevoie de mult timp pentru a fi combătut.
Cristina Cileacu: Vizitaţi România acum, mi-aţi spus deja unul dintre scopurile vizitei dvs, dar care este cel principal? Cum vede Iordania România, cum vă putem ajuta şi invers?
Faisal Al-Fayez: Noi avem relaţii diplomatice cu România din 1965. La nivelul popoarelor relaţiile sunt puternice. Sunt mii de oameni în Iordania care au studiat în România, chiar s-au căsătorit cu românce şi au întemeiat familii. Scopul principal al vizitei este întârirea legăturilor în toate planurile, politic, economic şi social, prin încurajarea schimburilor comerciale ale celor două ţări, investiţiilor, prin intermediul firmelor româneşti şi al celor europene. Iordania are încheiate acorduri de liber schimb cu multe state, iar românii, dacă vor investi în Iordania vor putea beneficia de acest acord de liber schimb, pentru că numărul total al populaţiei din pieţele respective este cam de 1 miliard. La fel, şi Iordania, dacă va investi în România şi va întâri legăturile economice, poate profita de faptul că România este membru UE şi poate fi o poartă a Iordaniei către statele europene. Aceasta este principalul scop al vizitei noastre în România prietenă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
