Analistul CNN Nick Paton Walsh își îndreaptă atenția asupra loviturilor încasate de Iran în ultima vreme, prin care doi militari de rang înalt au fost eliminați. Și se întreabă care ar putea să fie reacțiile Iranului, în condițiile în care „bula de securitate” a Teheranului se vede a fi, mai degrabă, o bulă de săpun. Toată lumea se așteaptă la o lovitură care să repare prestigiul șifonat al iranienilor, însă opțiunile sunt limitate.
Unul dintre puținele lucruri care lucrează în favoarea Iranului după vestea umilitoare că liderul politic al Hamas, Ismail Haniyeh, a fost asasinat în capitala iraniană peste noapte este faptul că regimul controlează majoritatea informațiilor pe care lumea ajunge să le vadă.
Ceea ce a spus Iranul până acum este că Haniyeh a murit după ce a fost lovit de un „proiectil ghidat aerian” în Teheran, unde asista la inaugurarea președintelui iranian. Dar nu știm prea multe altceva. Israelul nu a revendicat atacul, dar a promis anterior să elimine Hamas și liderii săi în urma atacurilor din 7 octombrie.
Moartea lui Haniyeh a survenit la câteva ore după ce Israelul a confirmat că a efectuat marți o lovitură în Beirut, Liban, în urma căreia a fost ucis cel mai înalt comandant militar al Hezbollah, o altă grupare militantă susținută de Iran, pe care Israelul l-a învinuit pentru un atac mortal în Înălțimile Golan ocupate de Israel.
Detaliile exacte ale ceea ce s-a întâmplat în jurul orei 2 a.m. (5.30 p.m. ET) la Teheran vor dicta ce va urma, în timp ce Iranul caută să prezinte o poveste care să justifice și să modeleze răspunsul său.
Oricare ar fi adevărul și orice ar propune Iranul, atacul este în mod clar o încălcare gravă a suveranității sale și a presupusei bule de securitate a capitalei iraniene. Haniyeh a fost oaspetele regimului, iar rolul acestuia ca putere regională este compromis dacă nu poate garanta simpla siguranță a aliaților care îl vizitează.
Există informații conform cărora acesta era cazat într-o casă de oaspeți pentru veterani și nu este clar a cui a fost responsabilitatea tehnică de a proteja această facilitate - și dacă elita Gardienilor Revoluției (IRGC) va fi în mod explicit stânjenită, în afara umilinței mai largi a unui asasinat aparent israelian în interiorul Iranului.
Dar Iranul a îndurat încălcări comparabile în trecut. Moartea principalului său om de știință în domeniul nuclear, Mohsen Fakhrizadeh, a fost primită cu o furie limitată în 2020. Uciderea comandantului Quds Qasem Suleinami, cea mai faimoasă figură militară a țării, cu câteva luni mai devreme, a condus la o retorică înflăcărată, dar în schimb la o lovitură limitată asupra unei baze americane îndepărtate. Iranul a mai făcut un pas înapoi - și ar putea face acest lucru din nou.
Retorică furibună...dar cam atât
A doua zi după atacuri, nu lipsește o retorică furibundă, însă Iranul nu are o cale ușoară. Este clar că Teheranul a fost reticent, în lunile care au trecut de la 7 octombrie, în a activa Hezbollah, într-un război la scară largă cu Israelul din Liban. Lăsând la o parte oroarea umanitară uriașă pe care un astfel de conflict ar genera-o atât pentru libanezi, cât și pentru israelieni, Hezbollah rămâne o carte puternică pe care Teheranul o poate juca probabil o singură dată. Regimul păstrează ambiții evidente în programul său nuclear și o armată erodată de sancțiuni, astfel încât Hezbollah este un as care trebuie prezentat la momentul potrivit.
Iranul a mai încercat, de asemenea, un atac direct fără precedent asupra Israelului, în aprilie, după ce comandanți de rang înalt ai IRGC au fost uciși într-un atac israelian asupra Damascului. Pe scurt, cele 300 de drone și rachete trase - direct din Iran către Israel - pur și simplu nu au ajuns la destinație. Aproximativ 99% dintre acestea au fost interceptate.
Răspunsul regimului la moartea lui Haniyeh îi va defini rolul de putere regională și, dacă nu se arată suficient de puternic, riscă să îl piardă. O lovitură ascunsă și asimetrică, peste câteva săptămâni, ar putea să nu repare daunele aduse prestigiului său.
Riscul teritoriului neexplorat în care ne aflăm este acela că gravitatea răspunsurilor așteptate nu este definită - lupta se desfășoară într-un mediu care evoluează în fiecare zi. Într-adevăr, personajele care iau deciziile se schimbă rapid sau se află ele însele sub o presiune internă intensă. Acest lucru nu face decât să accentueze riscul unui calcul greșit sau al unor acțiuni întreprinse pentru a satisface preocupări egoiste și insulare, mai degrabă decât un impact regional mai larg. Pe scurt, este o încurcătură care crește și, odată cu ea, crește și șansa neprevăzutului.
Liderul suprem
Prima declarație a liderului suprem iranian Ali Khamenei pe această temă a spus despre Israel: „L-ați ucis pe oaspetele nostru drag în casa noastră și acum ați pregătit calea pentru pedeapsa voastră aspră”. Dar nu uitați că acesta este un lider octogenar, care a trecut prin ani de agitație populară și conflict în creștere cu Israelul, iar acum 24 de ore a fost învestit un președinte surprinzător de moderat, Masoud Pezeshkian. El își proiectează puterea atât pe plan intern, cât și pe plan internațional.
Separat, Hezbollah s-a împiedicat, se pare, de o criză acută în urma atacului aparent eronat al grupului militant asupra unor elevi druzi din Înălțimile Golan, la sfârșitul săptămânii. Este posibil ca Hezbollah să considere că lovitura asupra lui Haniyeh a îndepărtat lumina reflectoarelor pentru a răspunde, pentru scurt timp, deși ar putea fi târât în eventualul răspuns al Iranului. Dar faptul că asasinarea comandantului său, Fuad Shukr, pare acum o amintire îndepărtată, arată cât de rapid se desfășoară evenimentele.
Teheranul nu se grăbește să dezvăluie cum, încă o dată, sanctuarul său cel mai intim a fost violat de Israel. IRGC a transmis o declarație despre Haniyeh la ora 2.50 a.m., ora SUA, dar în cele din urmă a evitat majoritatea detaliilor privind modul în care acesta a fost ucis. Poate că nu știe, sau nu vrea să spună, sau se gândește la ce să spună pentru a găsi un răspuns care să se potrivească - și pe care să îl poată executa.
Totuși, liniile roșii au fost depășite de luni de zile, iar în această dimineață am urcat câteva trepte pe scara escaladării. Întrebarea agonizantă a următoarelor 24 de ore - în timp ce Iranul își construiește propria poveste despre cum s-a ajuns la această umilință majoră - este câte trepte mai sunt pe această scară și unde este vârful ei?
Citește și
Liderul suprem al Iranului dă ordin de luptă pentru lovirea directă a Israelului. “Vom răzbuna sângele vărsat”
Editor : S.S.
