20 de ani de la măcelul din Beslan. Criza ostaticilor a fost „prima coajă de banană pentru Vladimir Putin”

Criza ostaticilor de la Şcoala nr. 1 din Beslan (Osetia de Nord) a început la 1 septembrie 2004, când un grup înarmat de terorişti a luat ostatici sute de elevi şi profesori, şi s-a încheiat tragic la 3 septembrie 2004, cu 338 de morţi, dintre care 186 copii, scrie Agerpres. Prilejul a fost folosit de Putin pentru a limita autonomia regională și a arătat Rusiei, dacă mai era nevoie, adevărata față a acestuia.

În prima zi de toamnă a anului 2004, la ora locală 9.30, 32 de civili înarmaţi au ocupat Şcoala numărul 1 din Beslan. Forţe ale poliţiei au sosit la faţa locului şi au declanşat un schimb de focuri cu teroriştii, aproximativ cincizeci de ostatici au reuşit să fugă. În urma schimbului de focuri, sunt ucişi cinci poliţişti şi un terorist.

Intră în scenă forțele Spetsnaz

Şcoala a fost înconjurată de un cordon de forţe format din efective ale poliţiei, trupelor speciale de intervenţie Spetsnaz ale armatei ruse, ale echipei antiteroriste Alpha şi Detaşamentului special de luptă al Miliţiei Ruse (OMON) din cadrul Ministerului rus de Interne.

La câteva ore de la izbucnirea crizei, preşedintele Vladimir Putin l-a convocat de urgenţă pe ministrul de interne, Raşid Nurgaliev, şi pe şeful Serviciului Federal de Securitate, Nikolai Patruşev. La Beslan a fost creată o celulă de criză condusă de preşedintele republicii Osetia de Nord, Aleksandr Dzasohov, şi aceasta a declanşat negocierile cu teroriştii care cereau în mod expres eliberarea rebelilor ceceni deţinuţi de autorităţile ruse. Liderul musulman, muftiul Osetiei de Nord, Ruslan Valgatov, a intrat în clădirea şcolii pentru a discuta cu grupul de terorişti în vederea soluţionării crizei, însă teroriştii au respins tentativa şi au cerut ca la negocieri să sosească o echipă formată din preşedintele Aleksandr Dzasohov, preşedintele republicii Inguşeţia, Murat Ziazikov, şi doctorul Leonid Roşal, medic care a participat la negocierile cu grupul cecen care a ocupat în 2002 Teatrul Dubrovka din Moscova.

Negocieri

Negocierile între doctorul Roşal şi terorişti s-au desfăşurat în cea de-a doua zi a crizei, însă fără sorţi de izbândă, luptătorii ceceni refuzând chiar şi primirea oricărei forme de asistenţă pentru ostatici, constând în apă, alimente şi medicamente. Autorităţile ruse au promis teroriştilor părăsirea şcolii în siguranţă printr-un coridor asigurat de forţele de ordine spre Inguşeţia sau Cecenia şi să se facă un schimb între ostatici oferindu-se ei în locul copiilor şi al femeilor. Fostul preşedinte al Inguşeţiei, Ruslan Auşev, a reuşit să-i convingă pe terorişti să elibereze 26 de persoane, printre care femei şi copii mici. În cea de-a treia zi se permite, iniţial, echipelor medicale să ia din curtea şcolii cadavrele celor ucişi în timpul schimbului de focuri. După prânz, personalul medical s-a apropiat să ia cadavrele, teroriştii au deschis focul şi au ucis două persoane.

Concomitent cu această acţiune a teroriştilor, a avut loc o explozie şi un perete al sălii de sport s-a prăbuşit permiţând unui grup de 30 de copii să încerce să fugă. Schimbul de focuri s-a amplificat şi prin intervenţia unor civili înarmaţi, părinţi ai unor copii luaţi ostatici, dar şi a forţelor ruse care au încercat să-i acopere pe cei care au reuşit să fugă. O parte dintre copii au fost ucişi sub privirile unei lumi întregi, criza fiind transmisă prin intermediul posturilor de televiziune aflate la câteva sute de metri de şcoală.

Asaltul

Trupele speciale antitero Alpha şi Detaşamentul special de luptă al Ministerului rus de Interne au deschis focul declanşând intervenţia în forţă pentru încheierea crizei, fiind susţinuţi de câteva elicoptere de luptă şi de un tanc. Forţele ruse au obţinut controlul asupra clădirii, ucigând o mare parte a teroriştilor. Două grupuri de terorişti au reuşit să scape în momentul confruntării şi să se refugieze trecând de cordonul de securitate realizat de forţele ruse. Un prim grup de trei terorişti s-a refugiat în subsolul unei clădiri aflate în apropierea şcolii, luând cu ei un grup de ostatici.

Forţele ruse i-au localizat şi i-au ucis pe terorişti împreună cu ostaticii.

Cel de-al doilea grup, numărând aproximativ 13 terorişti, s-a ascuns într-o casă aflată la 40 de metri distanţă de sala de sport. Forţele de intervenţie au distrus casa cu aruncătoare de flăcări şi tancuri. Un ultim terorist rămas în viaţă, Nurpaşi Kulaiev, a fost prins de rudele victimelor şi a fost lovit până când a intrat în stare de inconştienţă, fiind apoi transportat la spital.

Bilanț tragic

În timpul operaţiunii, au fost ucişi 11 membri ai echipei antitero Alpha şi alţi 35 de soldaţi ai forţelor speciale. Criza s-a încheiat tragic, fiind ucise 338 de persoane, dintre care 186 copii, şi au fost rănite alte 332. Un număr de 131 de răniţi au fost transportaţi la spitalul din Vladikavkaz, restul fiind direcţionaţi la două spitale din Beslan.

La 17 septembrie 2004, liderul terorist cecen Şamil Basaiev a dat publicităţii o scrisoare prin care şi-a asumat responsabilitatea organizării luării de ostatici de la Beslan. Teroristul capturat Nurpaşi Kulaiev a fost găsit vinovat de Curtea Supremă din Osetia de Nord şi a fost condamnat la 26 mai 2006 la închisoare pe viaţă.

În data de 3 septembrie 2005 a fost dezvelit, la cimitirul central din Beslan, monumentul intitulat Copacul Suferinţei în memoria celor ucişi şi răniţi.

Consecințe

Tragedia de la Beslan a arătat că Putin și experții săi în securitate nu au învățat nimic din fiascoul trecut (n.r. mai multe atentate avuseseră loc în lunile și anii premergători). Reacția lui Putin la criza prost gestionată a fost scandaloasă: el a anulat alegerile guvernatorilor regionali la nivel național. Folosirea unei tragedii cu ostatici pentru a limita autonomia regională nu este cel mai bun mod de a te face plăcut poporului. „Aceasta a fost prima coajă de banană pentru liderul rus”, comentează publicația Universității Yale în articolul „Gafele anului 2004”.

Dimensiunile tragediei au fost atât de mari încât orice exercițiu de cosmetizare nu a avut efect, și adevărata față a lui Puțin a ieșit la iveală. Nu neapărat la el acasă, dar și în Occident, care a început să se uite mai cu atenție înspre liderul de la Kremlin.

La 13 aprilie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Rusia la plata unor despăgubiri de 3 milioane de euro pentru ''deficienţe grave'' în ceea ce priveşte modalitatea în care a soluţionat criza ostaticilor. Potrivit sentinţei, CEDO a constatat încălcări în domeniul securităţii prin lipsă de acţiune, cu toate că ameninţarea era cunoscută, deficienţe grave în anchetă, eşecul de a reduce riscurile în timpul operaţiunii de salvare şi excesul de forţă la care au recurs trupele de securitate, potrivit agenţiilor de presă AFP şi EFE.

Guvernul rus a declarat că hotărârea a fost „absolut inacceptabilă”.

„Cu siguranță nu putem fi de acord cu o astfel de evaluare”, a declarat purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov.

Ministerul Justiției din Rusia a negat că ar fi fost folosită o forță excesivă și a declarat că guvernul va face apel împotriva hotărârii în termenul de trei luni. CEDO, a adăugat ministerul, nu a înțeles „întreaga gravitate a situației din Beslan după capturarea ostaticilor” și „riscurile procesului de desfășurare a unei operațiuni de salvare”.

Între timp autoritățile de la Moscova au transformat Beslan într-un triumf propagandistic. Troițe, monumente, reportaje la tv, acțiuni comemorative, adevăruri parțiale sau pur și simplu minciuni.

În urmă cu doar câteva zile Vladimir Putin s-a deplasat la Beslan, în Caucazul rus, pentru a aduce un omagiu victimelor sângeroasei luări de ostatici.

Un videoclip difuzat de Kremlin îl arată pe Putin depunând flori în genunchi și făcând cruce la memorialul ridicat în onoarea victimelor. Apoi depune flori la monumentul dedicat luptătorilor forțelor speciale ale Serviciului Federal de Securitate (FSB) care au luat cu asalt școala din Beslan.

A fost pentru prima dată când Vladimir Putin, care era deja preşedinte la acea dată, s-a deplasat chiar la locul tragediei.

Editor : Sebastian Eduard