Vacanţele all-inclusive pot fi o afacere bună pentru turişti, dar nu şi pentru staţiunile care oferă astfel de servicii. Criza a dus la o explozie de oferte pline de gratuităţi, dar câştigul staţiunilor din creşterea numărului de turişti a fost prea mic. Preţurile s-au redus, însă turiştii au preferat să rămână captivi în interiorul hotelului ca să nu cheltuiască prea mult în rest. Iar un turist strâns la pungă nu poate susţine economia unei staţiuni.
Vacanţele all-inclusive pot fi o afacere bună pentru cei cu buget limitat, care nu vor să îşi facă griji în privinţa cazării şi mesei. Beneficiile sunt însă limitate, pentru că dacă turistul vrea într-adevăr să nu cheltuiască prea mult în plus, trebuie să se ţină de programul de mese şi să nu părăsească complexul hotelier.
Perioada de criză a dus la o creştere spectaculoasă a ofertelor de acest fel, care promit cel mai bun raport calitate-preţ. Ca să nu rămână cu camere goale, hotelierii au tăiat din preţuri şi au ieşit pe piaţă cu oferte all-inclusive. Ascensiunea pachetelor de acest gen are însă un efect de bumerang, lovind în serviciile locale.
Dacă turiştii au cazarea şi mâncarea asigurate, atunci nu au prea multe motive pentru a părăsi hotelul şi atunci nu se mai duc în restaurantele, barurile sau locurile de agrement din staţiune. Nu mai angajează ghizi şi nici nu mai vizitează locurile de atracţie turistică. În plus, marjele de profit în cazul all-inclusive sunt destul de reduse, aşa că hotelierii fac economii la forţa de muncă şi angajează personal sezonier pe bani puţini, ceea ce înseamnă că bugetele staţiunilor încasează mai puţin din taxele pe muncă.
Un studiu din 2011 realizat la nivelul Turciei, o destinaţie extrem de populară printre români, arată că economia locală a câştigat prea puţin din creşterea numărului de turişti. Doar o zecime din ceea ce au cheltuit aceştia a ajuns în economia locală. Restul banilor au rămas la hotelieri.
Business Club