La polul opus, afacerile sociale nu depind de generozitatea oamenilor pentru că joacă după regulile pieţei, oferă un produs şi profiturile de pe urma acestuia vin lună de lună. Au capacitatea de a investi într-o cauză umanitară pe termen mult mai lung. Astfel de comportament este treptat adoptat şi de ONG-urile care funcţionau în mod tradiţional exclusiv doar în baza donaţiilor.
Filantropia se mută din zona non profit către cea pentru profit. Tot mai multe companii cresc în jurul unui scop caritabil, scot pe piață produse tocmai pentru a-și investi profiturile către o cauză nobilă. E un model nou de afacere, un hibrid între compania tradițională și organizația de caritate.
Cumperi şi donezi
Economistului Muhammad Yunus a câştigat Premiul Nobel pentru Pace pentru acest concept. În spatele lui stă ideea că, de regulă, consumatorul cumpără şi nu donează. Achiziţiile fac parte din viaţa de zi cu zi, dar câştigătorii nu trebuie neapărat să fie doar vânzătorul şi cumpărătorul, achiziţiile însăşi pot face o schimbare, pot da şansa la educaţie unui copil dintr-un stat sărac, pot proteja o specie pe cale de dispariţie, pot replanta păduri şi stimula cercetarea în medicină.
Toms a devenit o marcă faimoasă în Occident tocmai datorită acestui model de afacere. La fiecare pereche de încălţăminte vândută, donează alta unui copil nevoiaş. Succesul iniţiativei vine tocmai din faptul că între cumpărător şi vânzător se creează legatură emoţională care există în mod normal între donator şi organizaţia de caritate.
E un model în care toate părţile câştigă. Consumatorul cumpără un produs care îl face mândru, compania face profit şi în acelaşi timp sunt adresate şi cele mai mari probleme sociale ale lumii. E o filantropie de piaţă deviată de la modelul organizaţiilor non-profit criticate în nenumărate rânduri pentru ineficienţa şi proasta organizare.
Fără un fundament solid, fără resurse financiare şi capacitatea de a le genera în flux continuu, organizaţiile non-profit depind în totalitate de banii din exterior. Fără donaţii, activitatea lor dispare, iar tocmai pentru a strânge fonduri au nevoie să investească serios în evenimente caritabile, mari consumatoare de resurse financiare.
Afaceri sociale
La polul opus, afacerile sociale nu depind de generozitatea oamenilor pentru că joacă după regulile pieţei, oferă un produs şi profiturile de pe urma acestuia vin lună de lună. Au capacitatea de a investi într-o cauză umanitară pe termen mult mai lung. Astfel de comportament este treptat adoptat şi de ONG-urile care funcţionau în mod tradiţional exclusiv doar în baza donaţiilor. În România, WWF scoate la vânzare jucării de pluş, iar profitul este direcţionat către protejarea urşilor bruni.
Astfel de afaceri apar în tot mai multe domenii de la serviciile bancare până la platformele online. A apărut chiar şi un rival etic pentru Google. Ecosia e un motor de căutare finanţat exact ca Google, din reclamă, doar ca 80% din câştiguri merg către replantarea pădurilor.
Nici marile corporaţii nu au ratat ocazia să îşi aducă un plus la imagine folosind marketingul bazat pe o cauză umanitară. Apple, Gap sau Starbucks donează o porţie din profit pentru servicii medicale în Africa. Deşi nu e decât o strategie de imagine şi pentru deduceri din profit, giganţii au resursele financiare necesare să facă o diferenţă reală.