Pe la 1070, veniturile statului bizantin s-au prăbuşit, în timp ce cheltuielile au continuat să crească, scrie publicația britanică. Imperiul pierduse mare parte din Asia Mică şi ajunsese în pragul colapsului. Situaţia a fost agravată de o criză puternică de lichiditate. Atât de gravă devenise situaţia, încât uşile trezoreriei stăteau larg deschise. Nu avea sens să fie încuiate, întrucât nu exista nimic înăuntru care să merite furat, scrie o sursă de la vremea respectivă.
Diversele politici cu jumătăţi de măsură încercate s-au dovedit a fi dezastruoase. Dintre acestea, devalorizarea monedei prin emiterea unei cantităţi mai mari de monede şi reducerea conţinutului de metal preţios este un procedeu similar cu măsurile neconvenţionale luate de marile bănci centrale în prezent pentru susţinerea economiei. Odată cu agravarea situaţiei, a venit şi momentul înlăturării totale a vechii gărzi. Au fost aduşi oameni noi, cu idei radicale. Soluţia a inclus trei componente. În primul rând, monedele din circulaţie au fost înlocuite cu altele, care reflectau corect valoarea reală. A doua parte a soluţiei a fost reprezentată de reformarea sistemului de taxe, prin folosirea ca bază pentru colecatare a unui document în care erau înregistrate persoanele cu proprietăţi, precum şi activele pe care le deţineau. Ultima componentă a planului a fost reducerea barierelor comerciale pentru a-i încuraja pe străinii cu capital să investească în comerţ.
Din cauza problemelor grave ale imperiului, aceste bariere comerciale au fost coborâte atât de jos, încât străinii au beneficiat, pentru o perioadă scurtă, de condiţii mai avantajoase faţă de locuitorii imperiului. Procesul a funcţionat: nu a fost atât de dureros precum se anticipa şi a ajutat la resuscitarea unui imperiu. Care însă în mai puţin de 400 de ani avea să dispară.