Diana îşi înlocuieşte periodic garderoba fără un ban. Ea foloseşte un site specializat. Acolo pune poze cu hainele pe care vrea să Le dea, la schimb, altcuiva. Trocul are loc prin câteva click-uri, iar singurul cost este cel al transportului prin curier.
„Este foarte bine să faci schimbi de haine, pentru că nu mai trebuie să le arunci, nu mai cheltuieşti bani”, spune Diana Gândilă, utilizatorul unui site de schimburi.
Moda site-urilor de schimburi a ajuns în România după ce în Spania şi Grecia astfel de platforme online au înflorit, pe fondul crizei.
„Site-ul ofrezcoacambio.com are şi o aplicaţie mobilă extrem de inteligentă, care te ajută să vezi în zona în care te afli ce se oferă la schimb. Astfel, la o căutare pe această aplicaţie, am găsit în această zonă truse de ace de cusut, căţei, apartament, până şi un iaht oferit la schimb”, spune Ciprian Bălţoiu, corespondent Digi24 în Spania.
Astfel, în Spania, se derulează, anual, schimburi în valoare de peste 10 milioane de euro. În România este o oportunitate de afaceri. Patru tineri au investit 100 de mii de euro într-un site de schimburi şI au peste 1.500 de utilizatori activi.
„Banii s-au inventat ca să faciliteze schimbul de bunuri, dar în cazul acesta ar fi un inhibitor al schimbului. Dacă ai sta să-ţi vinzi obiectele second hand, dar durează mult mai mult decât să faci un troc direct”, spune Mihai Târnovan, cofondatorul unui site de schimburi.
Efectul trocului generalizat afectează doar statul.
„Ajunge să se propage schimbul ăsta, ceea ce nu e sănătos pentru stat cu atât mai puţin, pentru că pierde controlul şi urma banilor”, afirmă consultantul George Butunoiu.
Între firme, schimburile între firme sunt făcute fără factură sau cu plată mult redusă faţă de valoarea reală.
Asta înseamnă că mai puţini bani la buget. şI trocul poate fi bănuit ca formă de evaziune fiscală. În România, trocul s-ar putea adăuga altor forme care au adus evaziunea fiscală la 16 la sută din PIB.