Trei oferte de cumpărare pentru Petrotel Lukoil
China Peace Petrolium Group, o companie privată cu sediul în Hong Kong, ar fi vrut să cumpere rafinăria de la Ploiești în martie. Agenţia de presă Reuters susţine că scrisoarea de intenţie ar fi ajuns la Petrotel prin fax şi e-mail.
Ion Epureanu, reprezentant Kajel Holdings: Eu lucrez cu un grup de companii din China, între care este şi China Peace Petrolium Group. Chiar directorul general al China Peace Petrolium mi-a zis „interesează-te de Petrotel”. Zic: „E a lu' Lukoil”, „Ştim că e a lu' Lukoil, interesează-te de... aşa”. Şi în numele lor am făcut aşa ceva. Când m-a pus să mă adresez conducerii de la Moscova şi eu am nişte experienţe cu Moscova şi nu am mers mai departe.
Potrivit presupusului reprezentant local, China Peace Petrolium Group ar fi fost înființată în 2011 şi ar avea mai mute afaceri în România.
Ion Epureanu, reprezentant Kajel Holdings: Şase rafinării pe care le are doar în China. Dar nu lucrăm numai pe...lucrăm şi pe importuri de produse petroliere. Au fost şi în România. Avem şi alte proiecte care sunt spre finalizare, nu numai în domeniul petrolier. Au reprezentanţă în Varşovia, lucrează mult în alte domenii, construcţii, infrastructură, autostrăzi, căi ferate. Nu numai asta".
„Nu este adevărat. Cineva încearcă să vorbească în numele nostru. Probabil ca acele persoane chiar vor să cumpere. Noi însă nu. Aceasta informaţie este falsă”, se arată într-un comunicat de presă trimis de Du Xia, reprezentant China Peace Petrolium Group și citat de Ria.ru.
În 2013, oferte de cumpărare a rafinariei a trimis şi Vienna Investment Trust S.A, cu activităţi de intermedieri financiare.
Adrian Simionescu, preşedinte Vienna Investment Trust: A făcut ofertă în vederea achiziţionării tuturor activelor din România şi Republica Moldova, nu doar a rafinăriei Petrotel, în numele unui client pe care îl reprezentam în negocieri. Nu s-au finalizat sub nicio formă datorită faptului că informaţiile din presă în baza cărora noi am făcut acea ofertă şi anume că ar fi de vânzare s-au dovedit a fi false, partea rusă neintenţionând să vândă activele din cele doua ţări. Nu era, că am văzut în presă, nu era acel investitor din China sau altceva...
Vienna Investment Trust este controlat, cu peste 73% din acțiuni, de Constantin Toma. A fost președinte al Omniasig și este acționar la Parc Industrial Mija S.A. Societatea, în conducerea căreia apare şi omul de afaceri Fatih Taher, a lansat, în urmă cu aproape 15 ani, un proiect de revitalizare economică a zonei din jurul Uzinei Mecanice Mija, din Dâmbovița. Firma ar fi primit, potrivit presei centrale, prin hotărâre a guvernului Adrian Năstase, terenuri din patrimoniul uzinei de armament. Aici, funcționează astăzi un complex turistic.
Cea de-a treia ofertă de cumpărare a rafinăriei ar fi venit de la Universal Premium Fund, spun surse din piață de energie. Compania, cu sediul în Luxemburg, activează în domeniul energetic. Universal Premium Fund ar fi controlată de Teodor Ioan Voștinaru. Omul de afaceri a înființat, în 1996, Societatea Naţională de Petrol și Gaze Petrogaz SA. Prin ea, ar fi primit indirect credite de zeci de milioane de dolari de la Bancorex. În 1997, Teodor Ioan Voștinaru a fost acuzat de contrabandă şi arestat. El nu a putut fi contactat.
Informațiile despre ofertele de cumpărare apar cu câteva zile înainte ca magistrații să judece contestația Lukoil cu privire la sechestrul pus pe acțiunile gigantului rus. Procurorii îi acuză pe ruşi că ar fi spălat 2 miliarde de euro prin conturile Petrotel.
Dan Paul, preşedintele Asociaţiei Brokerilor din România: La o tranzacţie de o asemenea dimensiune lucrurile nu ar trebui să apară în spațiul public la început, pentru că firma care dorește să cumpere o astfel de afacere în România ar trebui să facă prima oară un „due diligence” cum se spune în lumea avocaților să vadă care sunt problemele și apoi să continue pașii în vederea finalizării tranzacției.
Rafinăria ruşilor de la Ploieşti, cumpărată de la statul român în 1998 cu 16 milioane de dolari, are capacitate de producţie mică, în comparaţie cu restul instalaţiilor pe care ruşii le deţin doar în Europa. La Zeeland, în Olanda, Lukoil prelucrează 3,6 milioane de tone pe an, la Burgas, în Bulgaria, 9,8 milioane de tone iar rafinăria ISAB din Sicilia rafinează 16 milioane anual.
În schimb, pe poarta rafinăriei de la Ploieşti, pot să iasă într-un an doar 2,4 milioane de tone de benzină şi motorină.
Dincolo de capacitatea de rafinare, în industria de prelucrare a ţiţeiului, mai există şi componenta de complexitate şi performanţă. Asta se traduce prin randamentul efectiv în relaţia „materie prima” - „produs finit”. Din acest punct de vedere ierarhia rafinăriilor europene din concernul Lukoil se schimbă. Petrotel Lukoil este cea mai bună rafinărie a ruşilor cu un aşa-zis indice Nelson de 10. Asta înseamnă că ţiţeiul care ajunge la Ploieşti este desfăcut până la ultima moleculă prin procedee fizico-chimice sofisticate, pe principiul nimic nu se pierde, totul se transformă. Prin comparaţie, restul rafinăriilor din Europa au o medie a indicelui Nelson de 8,8( Zeeland - 8,4, Burgas - 8,9, ISAB - 9,3) iar cele deţinute în Rusia de doar 6 (Novgorod - 6,3, Ukhta 3,8, Perm - 7,9, Volgograd - 6,1). Un indice Neslon mic înseamnă multe bataluri, care ridică probleme de mediu şi multă păcura, care are o valoare adăugată foarte mică.
Toate acestea vin în contextul în care cotaţiile Platt's - bursa benzinei şi motorinei de la Rotterdam, care formează preţurile de vânzare - au oscilat în ultima perioadă, în jurul valorii de 700 de dolari tonă de produse rafinate. Cum acciza stabilită de Guvern de la Bucureşti nu sare de 300 de dolari iar o tonă de materie primă înseamnă şapte barili, la 50 de dolari barilul, un calcul simplu arată că în România este profitabil să rafinezi, mai ales când randamentul instalaţiilor este maxim.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
