Vitol Group, înregistrat în Olanda, va face o ofertă de 192 milioane de dolari pentru compania canadiană Sterling, care deține drepturile de explorare pentru perimetrele Midia și Perlican din Marea Neagră. Vitol, prin diverse divizii ale sale, deține deja 14% din Sterling și vrea să-i „momească” pe acționari cu o ofertă în bani gheață.
Acționarii Sterling pot să devină milionari doar pentru că s-au descurcat în momente-cheie. În plus, canadienii au mai vândut ceva către OMV Petrom și Exxon, companii cu care Romgaz a intrat într-o asociere, cu 10%, pentru explorări în Marea Neagră. Sterling a făcut prospecțiuni, nu a cheltuit prea mulți bani pentru că nu prea are, însă poate să facă avere cu resursele românești.
Un moment de slăbiciune al canadienilor
Vitol a acordat în acest an un împrumut de 12 milioane de dolari firmei canadiene, prin urmare ar mai putea să plătească circa 180 de milioane de dolari. Vitol încearcă să speculeze un moment de slăbiciune al Sterling, pentru că există tot felul de zvonuri legate de incertitudini în privința companiei și a siguranței sale financiare.
Sunt zvonuri, dar până acum Sterling nu a arătat că ar fi un grup foarte puternic financiar. Și de mai mult timp, singura intenție a companiei pare să fi fost să vândă ce a concesionat. În octombrie a dat circa 20% din perimetrul Midia către Petrom și Exxon într-o tranzacție care ar putea ajunge la 80 de milioane de dolari, în funcție de ce resurse sunt descoperite. În restul perimetrelor are un partener, Petro Ventures Europe, care însă a intrat în afacere după ce a primit o participație de la Sterling. Partenerul a fost atras tocmai pentru a aduce finanțare.
În 2009 compania canadiană a avut o altă încercare de a vinde. Atunci era în negocieri cu grupul Melrose pentru a- i ceda o parte din drepturile sale în Marea Neagră. Era o afacere estimată la aproximativ 90 de milioane de dolari, dar ea nu s-a finalizat.
Cum au ajuns perimetrele din Marea Neagră la Sterling
Sterling la rândul său a ajuns să dețină aceste perimetre prin cumpărarea drepturilor de exploatare de la o firmă care avea încredințate zonele în 1994, înainte să înceapă disputa teritorială cu Ucraina. Însă perimetrele nu erau concesionate, ci era o formă de parteneriat cu statul român, care avea dreptul la o parte din producție.
Cât timp au fost în dispută teritoriile, prospecția resurselor în zonă a fost sistată oficial. Însă, cu trecerea timpului, se întrevedea o decizie favorabilă României.
Contractul cu Sterling a fost însă modificat în toamna anului 2008, pe finalul de mandat al Cabinetului Tăriceanu. Din parteneriat cu statul, contractul devenea unul de concesiune, în care Sterling avea obligația plății unor redevențe când ar fi început producția. Această decizie a fost luată înainte să existe o decizie favorabilă la Haga, cu toate că o parte din perimetrele în cauză erau chiar în zona revendicată de Ucraina.
La începutul lui 2009, România a obținut o decizie favorabilă în acest proces și a câștigat o platformă continentală de aproape 10.000 de kilometrii pătrați, unde se presupune că există resurse uriașe de petrol și gaze.