Constructorii străini vor să se judece cu statul la Paris

Mai multe firme străine au făcut o plângere în care critică un Ordin al ministrului Transporturilor, prin care este stabilită România ca loc de arbitraj al disputelor comerciale cu CNAIR - Compania de Drumuri și Autostrăzi, în loc de instanțele arbitrale de la Paris.

Mai multe companii străine de construcții din România au semnat un memoriu de 31 de pagini care cuprinde nemulţumiri referitoare la condiţiile contractuale cuprinse în Ordinul Ministrului Transporturilor 600 / 2017, potrivit Economica.net.

 Consultă aici memoriul trimis de constructori Ministerului Transporturilor, obținut in exclusivitate de Digi24.ro.

Una dintre prevederile importante ale acestui ordin este aceea că disputele dintre ei și CNAIR nu se mai judecă la ICC Paris, la Curtea de Arbitraj, ci în fața instanțelor românești de judecată.

Prevederea a fost una importantă în condițiile în care contracte semnate de CNAIR cu constructori sunt atât de proaste încât contractele cuprind uneori confuzii majore privind locația instanțelor arbitrale.

Constructorii spun însă că au și alte nemulțumiri. „Modul de abordare a disputelor nu este cea mai importantă nemulţumire legată de OMT 600/2017, ci una din multele aspecte semnalate în memoriu, precum: prescripţia pretenţiilor contractuale în cazul disputelor, termene de plată şi mecanismul de suspendare ale acestora, modul de evaluare a lucrărilor, interpretarea noţiunii de preţ forfetar în cadrul contractelor de proiectare şi execuţie", spune Lorand Fabian Pal, director Geiger România. Firma sa este una dintre cele nemulțumite de ordinul ministrului.

Acesta a adăugat că firma sa este de acord ca disputele să fie soluţionate pe teritoriul României, „dar de o instanţă competentă, cu celeritate şi cu experienţă relevantă specifică contractelor de infrastructură mare şi nu de către instanţele de contencios administrativ, şi nu în situaţia în care nici măcar termenele de prescripţie legale să nu fie respectate."

Lorand Fabian de la Geiger pretinde că după adoptarea OMT 600 / 2017 nu s-ar mai pune problema unor clauze contractuale echilibrate şi împărţirea corectă a riscurilor între părţi.

„Prin OMT 600/2017 se încearcă rezolvarea efectelor negative şi problemelor din proiectele de infrastructură mare şi nu se rezolvă cauzele acestora. Disputele şi problemele din infrastructura românească nu sunt cauzate de prevederi contractuale. Iar dacă ele apar, atunci nu trebuie îngradit dreptul uneia dintre părţi în a-şi căuta dreptatea într-o instanţă competentă. Trebuie soluţionată cauza acestora", a mai spus şeful Geiger România.

Contractele FIDIC, capcana în care a picat statul român

Anterior ordinului 600 din 2017, act legislativ care schimbă anumite condiții ale contractelor FIDIC, disputele erau judecate de regulă la Curtea de Arbitraj de la Paris de către așa zisi arbitri specializați în contractele FIDIC ( Federația Internațională a Inginerilor în Consultanță).

Deși se pretinde că acest tip de contracte asigură un echilibru între drepturile și îndatoririle părților dintr un contract de construcții de drumuri ( CNAIR sau CFR, pe de o parte, și constructori, pe de altă parte) , acesta sunt total nepotrivite pentrru piața românească. Contractele FIDIC sunt un soi de contracte tip, opuse contractelor comerciale existente până la adoptarea celor FIDIC și în care partea care dădea banii (CNAIR sau CFR) stabilea regulile.

Adoptarea modelului FIDIC de contracte a făcut ca al începutul anului să existe zeci de procese deschise de constructori. În acestea constructorii cer CNAIR despăgubiri cifrate la un miliard de lei. Managementul prost al proiectelor, întârzierile la îndeplinirea obligațiilor legale, lipsa juriștilor specializați care să apere interesele statului, angajareea de către constructori a unor case de avocatură străine redutabile sunt factorii pentru care, de regulă, majoritatea proceselor deschise de constructori sunt pierdute de statul român.

Contractele FIDIC au dat naștere unei adevărate industrii a claimurilor în care anual se vehiculează poate peste un miliard de euro, dacă luăm în considerare și contractele de la compania de stat CFR SA.