Tot ce a rămas din industria grea construită de comuniști lucrează acum pentru marile economii

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

În aceste hale uriaşe s-au construit cele două reactoare de la Cernavodă, iar fabrica era strict secretă pe vremea regimului comunist. Uzina este unică în România şi dacă nu era preluată de italieni risca să fie tăiată la fier vechi. Acum produce echipamente pentru conducta care va transporta gaze din Rusia în Europa de Vest.

Chiar dacă România va fi ocolită de gazoductul South Stream, ţara noastră se află totuşi în acest proiect prin construcţia acestor utilaje uriaşe prin care va trece gazul rusesc.

Pentru cele trei piese care separă gazul de impurităţi, ruşii de la Gazprom plătesc două milioane de euro. Aşa că exportul a rămas singura speranţă pentru industria din ţara noastră, mai ales că marile combinate din România îşi reduc treptat turaţia motoarelor.

„Programele nucleare au o cădere în momentul de faţă, inclusiv cel de la Cernavodă, şi atunci intenţia noastră a fost să mergem spre petrochimie, rafinărie, energie. Consecinţa sunt aceste reactoare pentru China. Tot ce este aici e export 100%”, a explicat Eugen Atanasiu, vicepreşedinte Holding Tosto.

Atelierele Malaxa, transformate mai târziu în platforma industrială Faur, refuză şi ele să îşi închidă porţile. Aici se repară ceea ce cândva s-a construit în România, dar mare parte dintre comenzi vin tot de peste graniţă.

„Din păcate, în industria românească nu avem foarte mult de lucru. Am lucrat până de curând cu cei de la Târgovişte, dar din păcate şi ei s-au dus”, a spus Mariana Hristea, director general Faur.

Recondiţionarea tancurilor, construcţia nacelelor pentru turbinele eoliene, cu asta se ocupă acum uzinele Faur. Dintre cei peste 20.000 de angajaţi, câţi lucrau aici înainte de 1989, au rămas numai 400.

Republica, IMGB, Griviţa, Aversa, Timpuri Noi sau Semănătoarea erau mândria industriei din România. Majoritatea au fost închise, iar acolo unde mai există producţie, aceasta fie se face cu materiale importate, fie produsul finit nu mai ajunge în economia autohtonă, ci este vândut în afara ţării.