„Stăpânii apelor”. Olandezii care au construit insula-palmier din Dubai lucrează acum și pe litoralul românesc
Știți insula palmier din Dubai? Probabil că da, pentru că este imaginea simbol regăsită în multe reclame turistice. Ei bine, cei care au făcut acel proiect sunt olandezi și lucrează și în România. La noi, construcțiile sunt mai puțin spectaculoase, dar sunt cu siguranță eficiente. Coasta litorală de la Marea Neagră se erodează, pentru că așa este natural. Specialiștii despre care vorbim sunt cei care se ocupă de împiedicarea acestui fenomen. Cum colaborează Olanda și România dincolo de politică?
Oraşele care se învecinează cu apele au zone de structuri cu tot felul de utilizări, care fac posibilă convieţuirea cu mările. Porturi, diguri, terminale, chei, dane sunt numele acestor construcţii care au mereu nevoie de îmbunătăţiri, reparaţii şi completări. Portul Constanţa are de câţiva ani un dig nou, puţin mai lung de 1 kilometru, ridicat de la zero, în largul mării. O astfel de structură impresionantă poate fi făcută doar de constructori cu experienţă în stăpânirea apelor. Olandezii sunt probabil cei mai buni din lume în acest domeniu. Talentul lor a fost pus la lucru şi în România.
Cum se optimizează un port
Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Marius Stamat, sunteţi reprezentantul unei companii olandeze care face lucrări cum este cea din spatele nostru. Vă rog să ne explicaţi de ce suntem aici, în ideea în care există această ultraconstrucţie făcută de o companie olandeză în România.
Marius Stamat, reprezentant companie olandeză: În anul 2013, compania noastră a câştigat licitaţia pentru extinderea digului de larg din portul Constanţa, practic este ultima porţiune a digului de larg, aşa cum a fost proiectată în proiectul iniţial al portului, cu scopul de a reduce agitaţia valurilor din gura de intrare a portului, pentru creşterea siguranţei navigaţiei şi pentru posibilitatea de a dezvolta în continuare partea de sud a portului Constanţa. Este un proiect pe care l-am realizat între 2013 şi 2015, cu o foarte bună planificare şi cu un proces foarte strict de evaluare a riscurilor.
Cristina Cileacu: Şi cum s-a lucrat, pentru că îmi imaginez că deşi este o companie olandeză aţi lucrat cu oameni din România, cu materiale româneşti. Deci ce a fost olandez şi ce a fost românesc în acest proiect?
Marius Stamat: Echipamentele şi know-how-ul sunt olandeze. O parte din forţa de muncă specializată a fost olandeză, o bună parte din forţa de muncă specializată a fost selectată din România. În rest, tot ce a însemnat partea de forţă de muncă în construcţia digului a fost selectată din România.
Cristina Cileacu: Ce înseamnă, pe lângă siguranţă, un astfel de dig pentru portul Constanţa, pentru România, prezenţa lui în Marea Neagră?
Marius Stamat: Cred că în primul rând permite portului Constanţa să dezvolte capacităţi suplimentare de operare, ceea ce ridică valoarea portului în sine.
Relațiile umane, mai presus de politică
În spaţiul public din România s-a rostogolit câţiva ani la rând informaţia cum că olandezii ne blochează intrarea în zona Schengen pentru că nu ar vrea ca portul Constanţa să concureze interesele economice ale portului Rotterdam, de altfel cel mai mare din Europa. O simplă privire peste câteva imagini din cele două porturi ne ajută să înţelegem cât de falsă este această afirmaţie. Din fericire, la nivelul specialiştilor lucrurile au evoluat în direcţia firească şi treaba s-a făcut fără discordie politică. Aşa a apărut digul de larg din portul constănţean, la care au lucrat deopotrivă olandezi şi români.
Cristina Cileacu: Avem acest mit, dacă putem să-l numim aşa, dacă ne referim doar la politică, desigur n-o să vorbim politică cu dvs, dar dacă vorbim din punct de vedere politic, când ne raportăm la Olanda nu ne place foarte mult, pentru că ei impun destul de multe reguli. Cum este din punctul de vedere al unui om de afaceri, care lucrează direct cu olandezii, această relaţie? Sunt reguli sau sunt reguli necesare?
Marius Stamat: Trebuie să spun că pe perioada lucrărilor pe care le-am desfăşurat în România - şi nu au fost puţine, nu am simţit vreun gen de ostilitate faţă de faptul că este o companie olandeză, dimpotrivă, toată lumea a lucrat cu profesionalism, fără niciun fel de probleme politice.
De ce sunt olandezii „stăpânii apelor”?
Cristina Cileacu: Care este diferenţa, de ce sunt olandezii mai buni la „stăpânit apele” şi ce nu avem noi?
Marius Stamat: Denumirea oficială a ţării este Ţările de Jos. Motivul pentru care se numeşte aşa este că o bună parte a teritoriului este sub nivelul mării, ceea ce pentru ţara respectivă a reprezentat în permanenţă un risc de inundaţii, un risc de pericol pentru populaţie. Şi atunci, Olanda a fost obligată să dezvolte cunoştinţe şi elemente de ingeniozitate în a putea să controleze apele, lucru pe care îl face şi acum. Ce este de observat, în Olanda în permanenţă se face cercetare pentru îmbunătăţirea lucrărilor hidrotehnice, de controlare a apei.
Cristina Cileacu: Spuneţi-ne câteva date tehnice despre digul pe care suntem. Cum anume s-a făcut lucrarea şi pe ce bani s-a făcut?
Marius Stamat: Digul are o lungime de 1.050 de metri, în total au intrat 3 milioane de tone de piatră şi încă aproximativ 1 milion de tone de beton, în aceste elemente de beton, acropozi şi dala de coronament. Valoarea proiectului a fost de aproximativ 600 de milioane de lei, 120 de milioane de euro, cu un efectiv mediu de 200 de oameni care au lucrat la construcţia lui. Parţial au fost pe finanţare europeană, parţial statul român.
Cristina Cileacu: Deci practic se poate ca pe fonduri europene, în colaborare cu firme străine, să avem astfel de...
Marius Stamat: Da, se poate. Fondurile europene sunt necesare. Şi fondurile naţionale, pentru că unele fără celelalte nu merg.
Inginerie olandeză: plaje turistice mai largi
Câteva plaje de pe litoralul românesc sunt mai largi, aşa cum se poate vedea cu ochiul liber. Acesta este însă doar efectul unui proces care poartă numele de protecţie a eroziunii costiere. Tot olandezii au dezvoltat tehnologiile care controlează forţa valurilor şi le împiedică să strice construcţiile din oraş. Coasta românească a Mării Negre a avut deja de suferit din cauza puterii apelor, pentru că eroziunea este un fenomen natural, care se desfăşoară încontinuu. Poate fi însă ţinut sub control prin astfel de intervenţii inginereşti. Iar de rezultatul este benefic nu doar protecţiei oraşului, ci şi turismului.
Cristina Cileacu: Am plecat de pe dig, suntem tot la Marea Neagră, tot în Constanţa şi avem acum în spate o plajă. Ştim deja fenomenul de eroziune al litoralului românesc, este foarte vechi, dar între timp se rezolvă problema. Cum?
Marius Stamat: Cu ajutorul finanţării de la Uniunea Europeană a fost dezvoltat un proiect de protecţie a eroziunii costiere care are în vedere toată coasta litorală românească a Mării Negre. Ce vedeţi în spatele nostru este un proiect executat de compania noastră în perioada 2013-2015. La acea vreme, dacă aţi fi făcut aceeaşi filmare, aţi fi văzut că nu exista niciun pic de plajă, iar marea bătea practic în faleză.
Cristina Cileacu: Şi cum anume se lărgeşte o plajă?
Marius Stamat: Nu doar se lărgeşte plaja. Se construiesc anumite structuri de protecţie, digurile care se văd în spate, cu nişte calcule foarte bine puse la punct şi cu o modelare fizică în laborator, tocmai pentru a determina eficienţa poziţiei lor în funcţie de condiţiile specifice ale locului în care se construieşte. Iar între ele, pe o anumită distanţă la suprafaţă se înnisipează şi practic apar aceste plaje care pot fi folosite şi în scop turistic, dar în acelaşi timp plaja continuă şi sub nivelul mării, pe câteva sute de metri, cu scopul de a reduce energia valurilor care de fapt conduce la eroziune.
Cristina Cileacu: Şi din nou vin cu întrebarea, de ce olandezii?
Marius Stamat: Probabil că din acelaşi motiv pe care l-am spus mai devreme. Au dezvoltat foarte multe soluţii ingenioase în a avea grijă să poată să convieţuiască împreună cu apa.
Cât rezistă plajele artificiale?
Cristina Cileacu: Plajele pe care le vedem cât timp vor rezista, dacă sunt făcute cumva artificial?
Marius Stamat: Durata de viaţă a lor, conform reglementărilor şi legale şi cele din caietul de sarcini la data contractului, prevăd ca aceste structuri costiere să le spunem să reziste 50 de ani. Eroziune va exista, asta înseamnă că peste 50 de ani plajele nu vor fi la fel de late ca acum. Dar nu se va mai întâmpla ca marea să bată direct în faleză.
Cristina Cileacu: Şi dacă nu se făceau aceste structuri?
Marius Stamat: Puteţi vedea foarte bine efectul în Tomis Nord, cum s-a numit în proiect, unde faleza a fost prăbuşită de valuri tocmai datorită eroziunii. Eroziunea a consumat plaja, după care a bătut în faleză şi faleza este prăbuşită.
Ce se întâmplă în Mamaia după încheierea sezonului turistic?
Staţiunea Mamaia este în continuare căutată şi blamată de turiştii români, pentru tot felul de motive. Vine însă şi momentul în care apare ceva care va mulţumi pe toată lumea: plaje mai late. Şi aici va începe în curând procesul de protecţie a eroziunii costiere, iar proiectul este în lucru tot la o companie olandeză, care are experienţă de peste 100 de ani şi construcţii ample încheiate în toată lumea.
Cristina Cileacu: „Paşaport diplomatic” din Marea Neagră, la propriu. Vedem în spate plaja staţiunii Mamaia, aşa cum este ea acum. Ce se va întâmpla după ce se termină sezonul turistic?
Cătălin Crețu, reprezentant companie olandeză: După ce se termină sezonul turistic vom începe să executăm proiectul de eroziune costieră al plajei Mamaia. Este un proiect finanţat european. Noi am semnat contractul în 2019. De atunci şi până acum ne-am ocupat de proiectare. Proiectarea este aproape gata. Totuşi, din cauza sezonului turistic, nu avem voie să lucrăm pe plajă până pe 15 septembrie.
După 15 septembrie ne vom ocupa efectiv de execuţia proiectului, ceea ce presupune lăţirea plajei pe o distanţă de 100 de metri, peste tot. Proiectul nostru începe la EPul care este în spatele meu şi continuă până la Hanul Piraţilor, pe o distanţă de 7 km.
El presupune extracţia nisipului din Marea Neagră şi pomparea acestuia printr-o conductă care va fi poziţionată pe fundul mării, până când va ajunge pe plajă. Pe plajă conducta aceea va fi direcţionată de echipamente, astfel încât înnisiparea se va face hidraulic, iar sedimentele se vor aşeza natural.
De asemenea, proiectul presupune şi extinderea EPului pe care l-am amintit, din spatele meu, cu 65 de metri.
Ce știu să facă olandezii mai bine decât românii
Cristina Cileacu: Compania pentru care tu lucrezi în România este una olandeză. Ce ştiu olandezii să facă mai bine decât românii când vine vorba de proiecte de genul acesta?
Cătălin Crețu: Compania pentru care lucrez eu este pe piaţă, ca şi Cazinoul din portul turistic, de peste 100 de ani, adică mai precis 1910. De atunci, această companie s-a luptat, aş putea spune, cu apa, pentru a ţine şi a evita posibile inundaţii. După cum prea bine ştiţi sau nu, Olanda se află sub nivelul mării, motiv pentru care la fiecare intemperie, Olanda a avut de suferit. Astfel, această companie s-a specializat de-a lungul timpului în lupta împotriva apei, prin diverse proiecte. În momentul de faţă, compania s-a diversificat, având activităţi şi în domeniul offshore, dar activitatea de bază rămâne în continuare dragajul, respectiv lupta împotriva apei.
Din punctul meu de vedere, acesta reprezintă un avantaj pentru România, deoarece România a contractat în momentul de faţă specific pentru plaja Mamaia un contractor cu experienţă, un contractor mare, de pe urma căruia va beneficia, zic eu, de avantaje, fiind un proiect care va fi livrat la timp şi cu profesionalism.
România câștigă teren din mare
Cristina Cileacu: Care vor fi aceste avantaje pentru Constanţa, judeţul Constanţa, pentru Mamaia, pentru România în cele din urmă?
Cătălin Crețu: Aş vrea să specific de la început că proiectul este unul de eroziune costieră, deci ţinta principală a proiectului este de a ne asigura că eroziunea este stopată sau încetinită, deoarece ea este un proces natural continuu. Bineînţeles, proiectul va avea şi un alt avantaj, turistic, deoarece lăţind plajele vor fi suprafeţe mai mari pe care România le va câştiga din mare. Deci, va fi un proiect de îmbunătăţire funciară, la urma urmei.
Cristina Cileacu: Şi se păstrează şi distanţa fizică mai mare, nu?
Cătălin Crețu: Şi atunci, legat de noua situaţie cu răspândirea virusului Sars-Cov 2, putem să avem distanţe mai mari între şezlonguri, între oameni. ...Din experienţa mea de până acum, aşa cum ai spus şi tu, lucrez de 10 ani cu ei, nu am detectat vreo senzaţie legate de portul Constanţa sau de alte obiective, cum că Olanda ar avea vreo intenţie rea asupra României. Sigur, există diverse discuţii la nivel politic, însă din punctul meu de vedere, a unui contractor, la urma urmei, eu cred că într-o Europă unită trebuie să beneficiem de expertiza diverselor firme sau experţilor pe care îi avem în această Europă unită, pentru a implementa proiecte specializate. În cazul nostru specific, pentru plaja Mamaia, sunt puţine firme în lume care pot executa astfel de proiecte, fiind o afacere de nişă şi foarte structurată. Compania olandeză pentru care lucrez eu deţine aproximativ 800 de nave specializate pentru astfel de tipuri de proiecte, care sunt foarte costisitoare, pe care nu orice companie poate să le ţină ca o divizie aparte.
Consul onorific, la dispoziția olandezilor: Ai senzația că ai mai multe pălării
Olandezii au la Constanţa şi un consul onorific, care este cetăţean român. De ce ar mai fi nevoie de cineva care să ocupe o astfel de funcţie, dacă este deja deschisă o ambasadă la Bucureşti?
Cristina Cileacu: Dan Coman, consulul onorific al Regatului Ţărilor de Jos, bine aţi venit la „Paşaport diplomatic”.
Dan Coman: Mulţumesc de invitaţie.
Cristina Cileacu: Ce înseamnă de fapt să fii consul onorific, pentru că este pentru prima oară când avem pe cineva cu această funcţie la „Paşaport diplomatic”.
Dan Coman, consul onorific al Olandei: Consulul onorific, în primul rând, este, cum îi spune şi titulatura, onorifică, deci nu este remunerată şi pur şi simplu este un sprijin într-o zonă în care poate ambasada sau celelalte autorităţi ale statului trimiţător nu pot susţine sau este vorba de timpul de reacţie. Acum, cu pandemia, consulii onorifici dintr-o grămadă de ţări au avut foarte mult de lucru, pentru că a fost vorba de echipaje, a fost vorba de pasageri de pe nave de croazieră, care au însemnat o muncă titanică. Noi am avut noroc, n-am avut niciun fel de probleme.
Cristina Cileacu: Dvs sunteţi român, nicidecum olandez. Deci cum se face alegerea unui cetăţean din România ca să reprezinte o ţară din Europa?
Dan Coman: Alegerea s-a făcut în urmă cu mai bine de 10 ani, legătura a fost făcută prin faptul că lucrez pentru o multinaţională care are sediul în Olanda. Am fost mai mulţi selectaţi, inclusiv cetăţeni olandezi, dar nu înseamnă că trebuie să fie neapărat cetăţean olandez, ci pur şi simplu să existe o legătură cu statul olandez, iar legătura s-a realizat prin firma la care lucrez.
Cristina Cileacu: Daţi-ne un exemplu de muncă pe care o faceţi în această poziţie de consul onorific. Să spunem că cineva are probleme pe teritoriul judeţului Constanţa sau în zonă. Cu ce-l ajutaţi?
Dan Coman: Au fost situaţii în care şi-au pierdut paşaportul, au fost furturi, au rămas fără bani în România sau respectiv, în Constanţa. Şi atunci sprijinul a fost medierea cu autorităţile, au fost cetăţeni arestaţi, deci, vizita la închisoare daca s-a impus, sprijinul lor legat de emiterea unui nou paşaport sau lettre passeporte, deci în asta au constat activităţile ca şi consul onorific.
Cristina Cileacu: Dacă este vreo problemă între România şi Olanda, mai puţin plăcută, nu o să dau niciun nume, luăm aşa un scenariu. Dvs fiind român, dar în egală măsură consul onorific al Olandei, cu cine ţineţi?
Dan Coman: Cu amândoi. Uneori, pentru că lucrez şi pentru o multinaţională, ai senzaţia că ai mai multe pălării. Trebuie să fii corect, onest şi în anumite situaţii într-adevăr, simţi că ai sufletul împărţit, dar trebuie să aperi situaţia celui care are dreptate. Conduita asta ne impune. Dar în general nu ne exprimăm într-un fel astfel încât să creăm tensiuni.
Cristina Cileacu: Deci nu este ca la fotbal.
Dan Coman: Nu, nu, nu facem galerie.
Cristina Cileacu: Cât de mare este prezenţa olandeză în zona pe care o reprezentaţi, deci la Constanţa?
Dan Coman: Consulatul nu acoperă numai Constanţa, acoperă partea de sud-est a României. Într-adevăr, în Constanţa avem câteva firme olandeze, chiar unele de mari dimensiuni, dar un cluster foarte puternic al firmelor olandeze s-a realizat în Galaţi, care este o altă localitate din zona mea de responsabilitate. Acolo într-adevăr este un număr mare de cetăţeni olandezi, de firme olandeze. În Constanţa avem firme olandeze implicate în diverse activităţi legate de protecţia mării, de amenajările plajelor, avem şantiere navale şi aşa mai departe.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
