Șase angajați, doar, în lupta cu multinaționalele

Adoptarea recentă a unei Ordonanțe de Guvern privind prețurile de transfer nu va ameliora semnificativ practica transferului profiturilor în alte jurisdicții, atât timp cât lipsesc acțiuni ferme și investiții în creșterea capacității administrative ale ANAF, spune Andreea Paul, lector universitar al ASE București.

Starea actuală a Departamentului dedicat prețurilor de transfer din centrala ANAF indică un adevărat fiasco organizatoric al capacității sale administrative, spune cadrul didactic într-o postare pe propriul blog.

Dacă anul trecut Centrala ANAF avea 14 angajați (februarie 2016), în momentul actual au rămas 7, iar de săptămâna viitoare vor fi doar 6 angajați activi. ”O persoană a fost mutată în altă direcție, alta și-a dat demisia, două persoane sunt în concediu de maternitate, iar acum nu au nici director, nici șef de serviciu. Directoarea a primit ordin de detașare, între timp însă și-a luat concediu medical ca să anuleze ordinul, iar șeful serviciu și-a luat concediu medical în același timp”, spune ea.

Centrala ANAF se ocupă în principal de acordurile de preț în avans, adică de prevenirea transferurilor de profit, precum și de negocierea de proceduri amiabile cu alte autorități fiscale din celelalte state pentru evitarea dublei impuneri, dar și de coordonarea celor din teritoriu.

Mai precis, înainte de a face o tranzacție cu o firmă afiliată, o companie cere Centralei ANAF ceea ce se numește un acord de preț în avans, respectiv o aprobare pe o tranzacție care urmează să o facă și pe prețurilor practicate, astfel încât ulterior să fie protejată în cazul unui control.

Dosarele prețurilor de transfer sunt verificate în principal de personalul ANAF din teritoriu, care au “obligația/norma” de a transmite lunar “5 verificări” preliminare asupra prețurilor de transfer și să anunțe stadiul inspecțiilor, spune Andreea Paul.

”Aceste situații arată că cei din București sunt cei mai nepăsători în acest domeniu (cu foarte puține inspecții pe prețuri de transfer, motivând lipsa de personal). Restul regiunilor sunt ceva mai active”, spune ea.

Andreea Paul dă și câteva cifre care în opinia ei dovadesc incapacitatea ANAF. Cifrele sunt valabile pentru finele anului trecut:

– 715 inspecții fiscale în perioada 2010-2015, iar pentru anul 2016 nu au putut raporta la sfârșitul anului trecut;
– 15 acorduri de preț în avans în perioada 2010- 12 decembrie 2016;
– 340 milioane lei stabilite ca obligații suplimentare stabilite (impozit pe profit, TVA) și diminuarea cu 1,26 miliarde lei a pierderii fiscale;
– ANAF a declarat că nu poate răspunde la întrebarea “care este cuantumul anual al încasărilor efective la bugetul țării din sancțiunile imputate dosarelor de prețuri de transfer”;
– Persoanejele juridice cu risc fiscal în domeniu sunt stabiliți, în principal, în funcție de ponderea tranzacțiilor derulate cu persoanele afiliate în total tranzacți, pierderi recurente nejustificate, comparații cu alți agenți economici din domeniul respectiv de activitate etc. ANAF a refuzat să răspundă la întrebarea care este ponderea multinaționalelor și a grupurilor naționale investigate și sancționate.

Domeniul prețurilor de transfer este unul central în politicile țărilor UE față de multinaționale. Spre exemplu, începând din 2008 fiscul britanic a stabilit obligații suplimentare de plată în suma de 5,8 miliarde lire sterline de la multinaționale din această țară. În România subiectul a fost îmbrățișat declarativ atât de PNL, cât și de PSD, fără însă progrese concrete în practică.

Președintele PSD spunea în decembrie că România are multe resurse și că nu avem motive de a “consuma apă, gaze, electricitate” de la companii cu capital străin care duc profitul în afara țării.

„Noi trebuie să ne întrebăm de unde consumăm apă, gaze, electricitate? De la firme străine care duc profiturile în strănătate. Noi vrem să facem o Românie unde să producem local ceea ce avem nevoie”, spunea Liviu Dragnea.

”Impozitul pe profitul multinaţionalelor de 16% ar aduce de patru ori mai multe venituri la bugetul statului. Am putea avea bani să realizăm multe investiţii care acum nu au finanţare. 
Avem nevoie de această lege care vizează combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale ale companiilor nerezidente pentru că s-au adâncit dezechilibrele dintre cei care plătesc impozitele în România şi cei care se sustrag de la plata acestor obligaţii fiscale.
Astfel, în vreme ce unii întreprinzători plătesc 16% impozit pe profit, unele companii cu activitate în mai multe state își trimit profitul înregistrat în România în state terțe din lume, inclusiv prin intermediul unor societăți comerciale de tip offshore. ”, spunea în octombrie 2016 și Alina Gorghiu, șeful PNL la acel moment.