Remus Borza: De ce se impune Ordonanța noilor măsuri fiscale

Ordonanța din domeniul fiscalității, anunțată în urmă cu două zile de ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a stârnit multe controverse. Însă, cu cât se tranșează mai repede, cu atât va fi mai bine, scrie deputatul independent Remus Borza, într-o analiză prezentată pe pagina sa de internet.

Redăm analiza sa:

„Bursa a reacționat pe fondul acestui scandal, generând o pierdere de peste 1 miliard de euro pentru băncile și companiile din sectorul energetic listate. Toți au reacționat, de la reprezentanții companiilor vizate de noile impozite și până la președintele republicii. Orlando Teodorovici l-a taxat pe Iohannis, numindu-l președintele bogaților.

Pe mine nu mă deranjează o atare etichetă, dacă am vorbi de 20 de milioane de bogați și nu doar de câteva sute de mii. Cred că asta ar trebui să facă și Guvernul și președintele țării, să implementeze acele politici economice și fiscale care să aducă prosperitate pentru toți românii.

Întrebarea fundamentală la care trebuie să găsim un răspuns onest este dacă se impun astfel de măsuri fiscale. Răspunsul este da, câtă vreme companiile vizate de majorări de taxe și impozite au avut, în ultimii 20 de ani, un comportament neloial în relația cu statul român. E o realitate, companiile străine dețin 51% din cifra de afaceri a României și care, anul trecut, a depășit 1.300 miliarde lei. Companiile cu capital străin au poziții de cvasi-monopol în sectoarele cheie ale economiei românești: industrie bancară, asigurări, metalurgie, construcții de mașini, comerț modern, energie, telecomunicații.

Deși toate aceste companii au cifre de afaceri de ordinul sutelor de milioane de euro, chiar miliarde de euro, an de an, raportează pierderi sau profituri foarte mici. Așa se face că soldul profitului net, raportat de firmele străine, în perioada 2008-2014, a fost de doar 2,5 miliarde lei, pe când soldul profitului net raportat de firmele românești, care activează în sectoare periferice ale economiei, a fost de 22 de ori mai mare, respectiv 55 miliarde lei.

În 2015, odată cu măsurile adoptate de Guvernul Tudose, firmele străine au raportat un profit mai mare, respectiv 9 miliarde lei, dar și firmele românești au raportat un profit de trei ori mai mare, respectiv 27 miliarde lei.

Concluzia: firmele străine și-au făcut un obicei în a-și optimiza fiscal profitul. Pe prețuri de transfer și pe alte inginerii financiare, companiile străine externalizează, în fiecare an, profituri de peste 5 miliarde euro. Capitalul românesc, atât de discriminat de statul român în ultimii ani, rămâne în țară, finanțează bugetul și economia reală.

Impozitul pe profit, plătit de cele peste 600.000 de firme înregistrate în România, reprezintă sub 2% din PIB. În 2015, la un PIB de 758 miliarde lei, companiile au plătit un impozit pe profit de 15,4 miliarde lei. În 2017, la un PIB de 842 miliarde lei, firmele au plătit un impozit pe profit de doar 14,7 miliarde lei, adică 1,7% din PIB. Deci iată că la un PIB în 2017 mai mare cu 84 miliarde lei decât în 2016, statul colectează un impozit pe profit mai mic.

Doar în România se poate întâmpla o atare anomalie. România este țara din Uniunea Europeană cu cea mai mică pondere a impozitului pe profit din PIB și cu cel mai mic grad de colectare al veniturilor bugetare. Deși vorbim de o fiscalitate rezonabilă, avem cu toții prostul nărav de a fura statul. În realitate, ne furăm pe noi înșine. Pentru că evazionăm, pentru că denaturăm baza impozabilă, pentru că optimizăm fiscal profitul, statul este sărac. Noroc cu impozitul pe salarii, care, deși e cu 6 procente mai mic decât impozitul pe profit, aduce de două ori mai mulți bani la buget, respectiv 30 miliarde lei. Dar acești bani, împreună cu cei colectați de stat din TVA și accize, nu pot acoperi toate găurile de la buget și toate nevoile de dezvoltare ale României. Impozitele datorate statului reprezintă o obligație legală și morală în sarcina fiecărui contribuabil.

Impozitul pe profit, doar 1,7% din PIB

De la 1 ianuarie, toate societățile cu până la 1 milion euro cifră de afaceri, adică peste 450.00 de firme, plătesc un impozit de 1% din cifra de afaceri. IMM-urile sunt motorul dezvoltării economice a României. Și iată că nicio firmă nu s-a plâns de această schimbare de regim fiscal, de trecerea de la un impozit de 16% din profit la 1% din cifra de afaceri. E normal ca marile companii, care au cifre de afaceri de ordinul sutelor de milioane de euro, să plătească un impozit mai mare, un 2-3% din cifra de afaceri, câtă vreme au refuzat, timp de zeci de ani, să plătească impozit pe profit.

Companiile din sectorul energetic operează cu o EBITDA medie de 35%. Hidroelectrica, de exemplu, are o EBITDA (profit operațional) de 73% din cifra de afaceri. OMV Petrom are o cifră de afaceri de peste 3 miliarde euro anual și un profit de peste 1 miliard euro. 3% impozit pe cifra de afaceri înseamnă 90 milioane euro. Deci le mai rămân și austriecilor un miliard de euro profit.

Companiile energetice au mai avut o taxă similară, introdusă în 2015, de 1% din valoarea construcțiilor, cunoscută și ca taxa pe stâlp. Și nu a murit nimeni. Și EON, ENEL, ENGIE, Moll, OMV Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Lukoil au raportat un profit cumulat de câteva miliarde de euro. Aceeași situație o avem și în cazul companiilor din comunicații care au cifre de afaceri de miliarde de lei și profit pe măsură. Impunerea unor taxe procentuale de 2-4% din cifra de afaceri la momentul acordării licențelor de comunicații mobile poate să fie o măsură care să echilibreze raportul dintre stat și acești operatori. Ca o idee de principiu, relația statului cu agenții economici trebuie să fie una de câștig pentru ambele părți, o relație win-win și nu win-loss.

Taxa pe “lăcomie”, anuală, nu trimestrială

Până să se zburlească Tudose la bănci și să le trimită controale, mai toate băncile străine raportau, de zeci de ani, pierderi. În România, dobânzile la credite sunt de 4-5 ori mai mari decât dobânzile din țările UE. Băncile și-au erodat puternic baza impozabilă prin vânzarea NPL-urilor (credite neperformante) cu haircut (reducere) de 90%, sau prin transferuri masive de capital către băncile mamă. Statul, în prostia lui, a închis ochii la aceste practici și a dat deductibilitate fiscală pentru toate aceste pierderi contabile.

Dar cea mai mare vină a băncilor constă în faptul că nu au finanțat economia românească, decât într-o prea mică măsură. Stocul creditelor acordate societăților și persoanelor fizice a crescut cu doar 3% din 2010 până în 2017, de la 209 la 219 miliarde lei, pe când expunerea băncilor pe stat a crescut cu 90%, de la 61 la 110 miliarde lei. Adică băncile au preferat să rămână într-o zonă de confort cumpărând masiv titluri de stat, garantate de Ministerul de Finanțe, deci cu risc 0 și cu un randament de 4-5% anual.

O taxă pe activele financiare ale băncilor care nu înțeleg să plătească impozit pe profit poate să reprezinte o soluție. Am discutat astăzi și cu premierul Viorica Dăncilă și cu ministrul de Finanțe, Orlando Teodorovici, cerându-le să precizeze în clar în textul ordonanţei că taxa pe “lăcomie” este anuală şi nu trimestrială şi să o aplice de la o valoare referențială a ROBOR-ului de 2,5% şi nu de 1,5% cât e stipulat acum. Trebuie să înțelegem că ROBOR-ul nu-l stabilesc băncile comerciale, că sunt niște mecanisme mai complexe de piață care dau valoare acestui indice, evoluția acestuia fiind influențată de mai mulți factori interni și externi. Nu poți avea pretenția ca o bancă comercială să practice o dobândă, fie pentru creditele ipotecare, fie pentru creditele de consum, mai mică decât valoarea inflației. Ori, în 2018, România va avea o inflație anualizată în jur de 4%. Trebuie să mai înțelegem că s-a dus vremea banilor ieftini, până și Rezerva Federală a Statelor Unite a ridicat dobânda de referință la 2,25%.

Un impozit de 3% din valoarea taxelor de participare pentru organizatorii de jocuri de noroc sau de 5% din totalul taxelor de participare pentru organizatorii de jocuri de noroc online mi se pare decentă.

Retragerea banilor din pilonul II ar dubla inflaţia şi deficitul de balanţă comercială

I-am cerut ministrului Teodorovici să renunțe la reglementările care vizau posibilitatea retragerii sumelor din Pilonul II de pensii contra unui comision de 2%. Peste noapte, românii ar fi secătuit Pilonul II de pensie cu 10 miliarde euro, bani care ar fi invadat piața, ducând la o dublare a inflației și la o dublare a deficitului de balanță comercială, care, oricum, a ajuns anul trecut la o valoare record de 12,5 miliarde euro. Desființarea Pilonului II de pensii e o mare greșeală pentru că va văduvi milioane de români de o pensie decentă.

E posibil ca Guvernul să modifice textul ordonanței pus în dezbatere, în sensul în care participanții la Pilonul II să poată să opteze pentru transferul fondurilor la Pilonul I sau la Pilonul III de pensie. Ambele opțiuni sunt proaste. Statul va folosi banii din Pilonul I, ca și până acum, pentru a crește salarii și pensii, în loc să finanțeze investiții.

Ordonanța vine să creeze și Fondul de Dezvoltare și Investiții, finanțat de la buget prin Comisia Națională de Strategie și Prognoză. Acest fond va avea ca misiune susținerea unor investiții în administrația publică locală în construcția de dispensare, spitale, creșe, școli, drumuri, rețele utilitare. Aceste lucrări puteau fi foarte bine finanțate de Ministerul Dezvoltării Regionale, care numai anul acesta are alocări de 44,5 miliarde lei, reprezentând credite bugetare și credite de angajament. Văd că e o modă acum să tot constituim fonduri, doar că ele vor fi inoperabile din lipsa capitalizării.

Am ajuns la fundul sacului

Prorogarea la 1 septembrie 2019, față de 1 ianuarie 2019, a creșterii punctului de pensie cu 15%, de la 1.100 la 1.165, și a pensiei minime de la 640 la 704 lei, precum și celelalte măsuri din ordonanță de înghețare a sporurilor, primelor și indemnizațiilor vin ca o recunoaștere a ceea ce spun de multă vreme: am ajuns la fundul sacului. Statul s-a angajat în 2018 la cheltuieli de 314 miliarde lei, sperând la încasări bugetare de 287 miliarde lei. Cum creșterea economică nu va fi de 5,5%, ci în jur de 4%, este evident că și veniturile bugetare vor fi mai mici decât cele estimate prin Legea bugetului, în mod realist undeva pe la 270 miliarde lei. Asta înseamnă că riscăm să ieșim din ținta de deficit bugetar de 3%.

Guvernul a tăiat și anul acesta investițiile, probabil ne vom închide pe 25-26 miliarde lei, cu 13 miliarde lei mai puțin decât sumele estimate la începutul anului. Sacrificarea investițiilor nu este suficientă pentru a menține deficitele la valorile agreate cu Comisia Europeană. Plecând de la această realitate, Guvernul a inventat noi taxe. Moș Crăciun nu mai există”.