Hidrocentralele de pe râuri ucid raftingul

Din ce în ce mai multe râuri pe care se practică raftingul dispar îngropate în pământ în proiecte de microhidrocentrale (MHC) care ar aduce energie ”verde”. Pe lângă distrugerea ecosistemelor în cauză, albiile râurilor fiind ocupate de țevi, mormane de pietriș și ciment, pomi doborâți, etc, mai apare un efect. Activitățile turistice de rafting dispar, iar turiștii sunt obligații să se ducă în alte țări pentru a practica aceste sporturi.

Foto: Așa arată acum râul Jiu pe care se făcea rafting. Sursa foto: M&Co Outdoor

Râul Jiu, unul dintre râurile cel mai potrivite pentru activități de rafting devine amintire din acest punct de vedere. Zilele trecute, M&Co Outdoor, o firmă de turism din Tg Mureș, a postat pe Facebook mai multe fotografii grăitoare din acest punct de vedere. Mormanele de nisip, pietriș și dalele de beton au luat locul apelor învolburate pe care pluteau cei îndrăgostiți de rafting.

”Proiectul Hidroelectrica (întins pe 30 de kilometri intre Bumbești și Livezeni – n.red.) este chiar în mijlocul traseului pe care îl facem de obicei. Din păcate nu se va mai putea face rafting cu siguranță, au făcut conducte și se zice că vor lăsa un debit de servitute de 10%. Pe 10% nu vom putea face nimic, activitatea noastră din zonă va dispărea din păcate”, spune Levente Sasz, reprezentant al firmei.

”Se mai poate face rafting pe râul Buzău, dar și acolo există deja o hidrocentrală. Pe Buzău avem probleme din când în când în sensul că se zice cu o zi înainte programul de uzinare a apei când se poate face rafting. S-a întâmplat însă de câteva ori să nu se mai dea drumul la apă. Am mers cu oameni, cu clienți și nu putem face nimic”, spune el.

Niciun râu însă nu se putea compara din punct de vedere al raftingului cu Jiul. ”Pe Cerna se poate face doar primăvara când debitul apei pe mai mare, se mai poate pe Arieș dar vara nu prea este apă. Jiul și Buzăul sunt râurile unde se poate cam tot timpul anului, acum va rămâne doar Buzăul”, spune el.

Cătălin Câmpeanu, întreprinzător care a pornit firma Green Adventures și situl de internet barciinbagaje.ro este și el supărat. ”Este un dezastru ecologic, o bătaie de joc. În parc protejat nu este voie să construiești”, spune el. Alături de prieteni, Câmpeanu are de gând să organizeze o procesiune pe râul Jiu cu banderole negre la braț, numită de el ”funeraliile Jiului”.

Dispariția turismului

Levente Sasz crede că pe Jiu s-ar fi putut amenaja baze turistice. ”S-ar fi putut face baze de rafting și s-ar fi putut oferi servicii ca în alte țări. Eu am lucrat în Austria și râul unde lucram era ca Jiu ca dificultate și debit. Zona era similară, multe firme ar fi putut trăi din treaba asta și ar fi putut aduce turiști pentru zona respectivă. În Austria nu se face așa ceva, un râu intrge să se bage în conducte”, afirmă el.

Foto: Defileul Jiului când se putea practica raftingul. Sursa foto: M&Co Outdoor

Ce se întâmplă cu râul Jiu

Surprinzător este faptul că gigantul de stat Hidroelectrica implementează proiectul întins pe 30 de kilometri exact in inima unui parc protejat Natura 2000, respectiv Parcul Național Defileul Jiului. Proiectul care ocupă 50 de hectare presupune realizarea de baraje de beton de nouă metri înalțime, centrale subternae cu debit instalat aproape cât întregul debit al râului, 20 de kilometri de galerii de aducțiune, linii electrice de 110KV, captări secundare pe două pârăuri învecinate etc. Râul urmează să fie distrus pentru o producție de energie care va fi egală cu cel mult 2,5% din producția întreagă a companiei de stat.

Protecția mediului, de formă

La modul declarativ toate instituțiile statului apără mediul și spun că doresc protejarea ecosistemelor. În final, protejate sunt doar interesele investitorilor în MHC. Pentru fiecare MW produs și livrat în rețea, investitorii în energie ”verde” primesc 133 de lei, adică o sumă egală cu prețul mediu ponderat pe piața intrazilnică.

Teoretic, înainte de începerea lucrărilor se fac studiile de mediu care asigură protecția râurilor în cauză. Investitorii în MHC trebuie să asigure așa zise debite de servitute și să realizeze lucrări hidrotehnice care să permită migrația ihtiofaunei pe râuri. În realitate lucrurile se fac de formă, de ochii lumii, și nimic nu este cu adevărat protejat. În cazul râului Jiu, debitul de servitute care trebuie să îl lase Hidroelectrica este de 2,7 metri cubi pe secundă. Pentru cine nu știe acesta este cam cât debitului Bahluiul sau Bega, incomparabil mai mici. Anterior lucrărilor, debitul râului Jiu era de cel puțin zece ori mai mare.

Dar performanța în domeniu a fost atinsă la amenajarea hidroenergetică Lunca Ilvei din Bistrița Năsăud. Agenția de Protecție a Mediului de aici a impus un debit de serbitute de 0,066 metri cubi pe secundă, adică 66 litri, respectiv cât o ploaie mai serioasă.

”Nu trebuie să fii ihtiolog ca să îți dai seama că la un asemenea debit populația piscicolă nu are nicio șansă. Acest debit reprezintă o diminuare cu 89% față de debitul mediu actual de 0,6 metri. Deci APM Bistrița consideră ca 89% nu constituie o modificare semnificativă”, spune ecologistul Călin Dejeu, de profesie biolog.

Paradoxal: Captarea Jiului ar proteja natura

Statul este cel care afirmă că în mod paradoxal , microhidrocentralele de pe Jiu nu distrug râul ci, de fapt, protejează mediul. Nota de fundamentare din 2003 privind realizarea proiectului de amenajare, semnat chiar de ministrul mediului Sulfina Barbu, susținea că proiectul duce la ”reducerea degradării mediului”. Cum așa? Prin înlocuirea unei cantităţi de energie care se produce în termocentrale cu impact negativ asupra mediului: degradări de teren la extragerea lignitului, emisii de noxe şi halde de cenuşă la funcţionarea termocentralelor;

Protecția Mediului: Demonstrați că sunteți afectați

Nemulțumiților care au reclamat impactul negativ al amenajării rîului Jiu, Agenția de Protecția Mediului Gorj li s-a  cerut să facă dovadă ”cu înscrisuri” că sunt ”vătămați într-un drept” al lor sau ”într-un interes legitim”, în conformitate cu legea contenciosului administrativ. Calitatea de cetățean al unei țări care se pregătește să renunțe la rîuri de dragul banilor nu este interes legitim.

Studiile de fezabilitate, necesare pentru aprobarea proiectelor, sunt făcute de firme plătite de investitori, iar aceasta nu este considerat de către stat conflict de interese.

În lupta pentru bani, investitorii in MHC sunt sprijiniți chiar de instituțiile statului, dar și de așa zise firme experte în studii de mediu. ”Totul este strict formal, ca să pară că avem un sistem de protectie a mediului. În realitate, din moment ce evaluatorii de mediu sunt plătiți direct de titularul proiectului, orice obiectivitate este chiar și teoretic exclusă. Toate studiile privind proiectul cu impact semnificativ de mediu sunt false. Rarisim se întâmplă ca un evaluator să aibă coloană și să scrie jumătăți de adevăr. Să menționeze, discret, un impact semnificativ asupra unul element de mediu. Dar și atunci agenția pentru protecția mediului se face că nu a citit, că "i-a scăpat", și emite actul de reglementare care dă undă verde distrugerii. Pentru că, în tot acest sistem, vina principală este la agențiile pentru protecția mediului. Acestea sunt fericite că au un act acoperitor, studiul fals, și dau unda verde. Când ele sunt cele care ar trebui să verifice studiul fals, să îl respingă și autorul respectiv să fie în cele din urmă eliminat din registrul evaluatorilor”, spune Călin Dejeu.

Ministerul Mediului nu înțelege de ce există un conflict de interese când evaluatorul este plătit de investitori. ”Faptul că un titluiar de proiect plătește un elaborator de studii pentru protecția mediului pentru a elabora un anumit tip de documentație, din punct de vedere legal nu poate fi considerat un conflict de interese deoarece acest lucru se realizează în baza unui contract civil, iar contractul nu este încheiat de o singură parte cu ea însăși ci pe de o parte avem beneficiarul lucrării iar pe de altă parte avem elaboratorul studiului pentru protecția mediului”, spune ministerul. Instituția nu își pune o întrebare simplă: dacă elaboratorul studiului dă aviz negativ proiectului unui investitor, va mai fi el căutat data viitoare de investitor. Va mai primi el bani de la acesta într-un viitor contract? Nu ar fi mai bine ca studiile să fie plătite nu de investitori, ci de stat din fonduri publice, iar acesta să taxeze investitorul?

Există cazuri rare în care elaboratorii studiilor care fac studii false ajung sî aibă probleme cu justiția.

Sergiu Mihuţ, patronul firmei clujene Unitatea de Suport pentru Integrare SRL, care se ocupă cu elaborarea studiilor de evaluare asupra mediului a fost condamnat cu suspendare într-un dosar de corupţie unde au mai fost condamnată şi fostul director executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Alba, Mihaela Dehelean. Sergiu Mihuţ este semnatarul a numeroase studii de mediu favorabile pentru construirea unor microhidrocentrale pe cursuri de râuri. Firma lui Sergiu Mihuţ a realizat mai multe documentaţii pentru amplasarea de microhidrocentrale pe o serie de cursuri de râuri aflate în arii protejate. Printre ele se numără amenajarea râului Capra, din munţii Făgăraş, unde a fost realizată o microhidrocentrală. Pentru faptul că a fost aprobată construirea acestui proiect România a intrat în procedură de infringement.

Cu toate acestea firma lui își continuă nestingherită activitatea. ”Unitatea de Suport pentru Integrare nu poate fi exclusă din Registrul Evaluatorilor de Mediu căci Sergiu Mihuț nu mai are calitatea de salariat al societății”, spune Ministerul Mediului. Administrator a devenit un oarecare Adrian Mureșan, iar Mihuț este în continuare, probabil, acționarul.

În cazul amenajării râului Jiu, Ministerul Mediului recunoaște că este o problemă. Dar nu face nimic ca să îndrepte situația. Autorizația de construire pentru complexul de microhidrocentrale a fost eliberat în 2003 înainte de intrarea României în UE. Odată aderată, România trebuia însă să respecte Directiva Habitate a Uniunii Europene care obliga la reevaluarea proiectului. Aceasta cu atât mai mult cu cât proiectul se afla în inima unei arii protejate.

”În acest context precizăm că în evaluarea proiectelor de investiții trebuie să se țină seama și de legislația comunitară, în speță art 6.3 și 6.4 din Directiva Habitate, precum și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Din jurisprudența Curții de Justiție a UE rezultă că chiar și în cazul în care s-a derulat o procedură de evaluare a impactului asupra mediului,.aceasta trebuie reluată în cazul în care au intrervenit elemente noi cum ar fi situl Natura 2000”, spune Ministerul Mediului într-un răspuns adresat biologului. Defileul a fost inclus în 2007 în rândul rețelei ecologice Natura 2000 prin ordin de ministru. Adică evaluarea de mediu trebuia refăcută in conformitate cu cerințele UE. ”Totul a fost o minciună, au recunoscut că trebuie dar nu au mai făcut nimic. Scrie foarte clar, eu le-am zis ”uite și ministerul a recunoscut dar s-au rezumat la a recunoaște”, spune el.

ONG de mediu, marele absent

Apare o altă mare întrebare. De ce timp de zece ani, adică din 2003 când a demarat proiectul din Defileul Jiului, până în 2015 când au apărut primele inițiative de protest, nicio organizație de mediu nu a făcut nimic împotriva distrugerii ecosistemului? ”Mișcarea ecologistă în România nu există, iar protestele vin mai degrabă din partea unor persoane fizice decât a unor organizații de mediu. ONG sunt comode, vor să prindă câte un proiect și să nu deranjeze pe cineva”, spune biologul. Protestele impotriva amenajării lacului Capra din Făgăraș care au adus România in procedură de infrigement la UE au fost pornite nu de vreun mare ONG de mediu, ci de Ovidiu Mihuț, un cetățean simplu, iubitor de natură.