Pentru fiecare o sută de muncitori, Europa are 42 de pensionari. În 2060 se va ajunge la 65 de pensionari. În paralel, În Statele Unite sunt doar 24 de bătrâni la o sută de muncitori. Asta face ca sistemele de pensii din Europa să fie considerate cele mai şubrede din lume. Tocmai filosofia pe care au fost construite le face vulnerabile - contribuţiile de azi plătesc pensiile de azi; banii nu sunt investiţi ci doar recirculaţi lună de lună din buzunarul muncitorului în cel al pensionatului. E un pilon principal al statului social gândit să protejeze bătrânii de sărăcie. Doar că muncitorii sunt tot mai puţini şi pensionarii tot mai mulţi, astfel că modelul pensiilor nu se mai mulează pe modelul populaţiei.
Din 1960 şi până astăzi în Europa natalitatea a scăzut cu 40 de procente, arată Wall Street Journal. În aceeaşi perioadă speranţa de viaţă a crescut de 69 de ani la 80 de ani. Sunt tendinţe care desenează asimetrii tot mai mari între populaţia activă, care contribuie la sistemul de pensii, şi cea care beneficiază de pensii.
Aşa se face că în 2050, cei peste 65 de ani ar putea însemna aproape 30% din populaţia Europei, arată proiecţiile demografice ale ONU. Asta în vreme ce ponderea celor între 20 de ani şi 64 de ani, cei ce muncesc și plătesc contribuții, va marca cea mai abruptă prăbuşire din lume.
Mulţi analişti cred că în acest ritm, sistemele de pensii din Europa nu se pot îndrepta decât spre faliment. Deja în România sunt 5,4 milioane de pensionari şi tot atâţi oameni activi care contribuie sub o formă sau alta. Tehnic, aceste pensii nu se mai pot plăti din contribuţiile angajaţilor aşa că an de an rămâne o gaură de trei miliarde de euro, adică în jur de 2,5% din PIB.
E o problemă întâlnită în majoritatea ţărilor europene. Cele mai multe nu au bani puşi deoparte pentru pensii şi nici active care să genereze bani de pensii, ci se bazează exclusiv pe veniturile din contributii.
Datele Comisiei Europene arată însă că până în 2050 numărul celor care plătesc pensiile a 100 de bătrâni va scădea de la 190 la 120 în Spania, de la 175 la 125 în Polonia şi de la 170 la 110 în Germania. Declinul e tras la indigo în toată Europa astfel că pentru a ţine sistemul actual în picioare e nevoie ori de creşterea vârstei de pensionare, ori de scăderea pensiilor.
În contextul crizei datoriilor, Grecia a trebuit să taie pensiile, dar multe alte ţări au făcut deja promisiuni pe care s-ar putea să nu şi le permită în vremuri economice nefaste. În Germania, angajaţii la stat nu contribuie deloc la sistemul de pensii, în Franţa cei ce muncesc în ture de noapte de pildă se pot pensiona anticipat fără nicio penalitate, iar în Marea Britanie iarna, pensia include și un ajutor universal pentru căldură.
Efectele acestor beneficii pe viitor sunt tratate netransparent. Puţine sunt guvernele care publică estimări vizavi de deficitele viitoare create de aceste costuri. Din 2017 însă, Bruxellesul cere tuturor statelor membre să publice astfel de calcule de impact, tocmai pentru a vedea dacă sistemele sunt sau nu sustenabile.