La 30 de kilometri de Bucureşti, la Institutul de Cercetare Fundulea, pe 600 de hectare sunt înşirate ca pe o tablă de şah parcele de grâu verde, în ciuda secetei. Aici cercetătorii au creat nouă soiuri rezistente şi bune pentru panificaţie, iar, anual, 60 de tone de seminţe pleacă spre Turcia şi Argentina.
Sunt căutate pentru că au un randament dublu faţă de cele cultivate în mod obişnuit de fermierii români.
Un kilogram de seminţe se vinde la export cu un euro. Banii vin constant, pentru că cercetătorii câştigă şi din redevenţele primite.
„Plătesc o redevență care e cam 4% din valoarea seminței. În medie, cam 1,5 - 2 milioane de lei pe an e redevența, valoarea muncii intelectuale investite”, spune Gheorghe Ittu, cercetător.
Şi seminţele de in sunt cerute pentru a fi cultivate pe terenurile asiatice. Dacă la noi fermierii au renunţat să mai cultive această plantă, iar România a ajuns din producător de textile doar un importator, China fabrică aproape jumătate din hainele vândute în întreaga lume şi are nevoie de materia primă.
Institutul a mai testat şi un soi de porumb cultivat acum în China. O treime din soiurile testate la Institutul de la Fundulea sunt vândute străinilor.