Curând în Franţa va fi ilegal să trimiţi şi să citeşti acasă e-mailurile primite pe adresa de serviciu. Muncitul de acasă după orele de serviciu sau în weekend va fi îngrădit prin lege, iar companiile vor fi forţate să le trimită angajaţilor ghiduri despre utilizarea „corectă" a e-mailului. E ultimul pas făcut de ţara care a făcut cele mai multe eforturi pentru ca angajaţii să gasească echilibrul între muncă şi viaţa personală. Dar e posibil să fi mers prea departe.
În Paris se munceşte cel mai puţin din întreaga lume, arată studiile băncii UBS, iar pe locul 2 e un alt oraş francez: Lyon. 30 de ore şi 50 de minute munceşte în medie un angajat în capitala Franţei. S-a ajuns aici ca urmare a unei decizii politice.
Daniel Kalt, economist şef UBS: „Franţa a introdus săptămâna de lucru de 35 de ore în anul 2000. A fost o decizie politică pentru a duce săptămâna de la 39 de ore, câte se munceau atunci, la 35 de ore.”
În anul 2000 se munceau aproape 40 de ore pe săptămână, însă o lege a hotărât limita maximă la 35 de ore, de unde nivelul a tot scazut. Speranţa era că oamenii vor fi mai odihniţi, mai mulţumiţi şi deci mai productivi, doar că astăzi Franţa are o rată a şomajului de peste 10%, dubla faţă de nivelul considerat sănătos.
Dacă acolo emailul trimis in afara orelor de program devine ilegal, peste Canalul Mânecii, în Marea Britanie managerii lucrează 29 de zile pe an de pe telefon şi tabletă în afara orelor de serviciu. Practic, adunate, sunt mai multe zile decât cele pe care le au libere, ceea ce înseamnă că-şi anulează complet vacanţele plus câteva weekenduri.
De departe însă cel mai mult se munceşte în Hong Kong. Acolo angajatul de rând stă mai bine de 50 de ore pe săptămână la serviciu, deci cu peste 60% mai mult decât un parizian. Dacă ultimul are şanse mari să nu-şi găsească un loc de muncă, primii au o problemă la fel de mare. Oboseala perpetuă. În Hong Kong afacerea de succes e cea cu dormitoare de închiriat, unde oamenii se opresc câteva zeci de minute pentru a fi în stare să mai stea apoi câteva ore la birou.
Daniel Kalt, economist şef UBS: "În Hong Kong nu există o limită pentru orele de muncă, o lege care să le restricţioneze.”
Acolo nu există o lege care să spună câte ore trebuie să muncească maxim un angajat, dar salariile sunt îndestulătoare. Şi totuşi angajaţii nu-şi iau prea mult timp pentru a se bucura de ce câştigă - în medie nu iau decât 17 libere pe an, cu 12 mai puţine decât parizianul. În lume sunt însă şi exemple de-a dreptul extreme. În Shanghai oamenii au doar 7 libere pe an, iar în Bangkok, 9.