Noua ordine economică. De ce "fug" banii din zonele tensionate și cum se raportează România la schimbări
Lumea finalului de an 2023 nu e una lipsită de tensiuni geopolitice și economice. După mai bine de doi ani de pandemie, țările fac eforturi să-și revină și să se alinieze noului context global. Unul marcat, în egală măsură, de inovații digitale - vezi avântul inteligenței artificiale, dar și de războaie duse în tranșee, cu tancurile prin noroi și cu dronele prin aer - vezi invazia Rusiei în Ucraina. În tot acest tablou, banii încă se mișcă. Dar se mișcă mult mai atent, companiile caută zone sigure de investiții în țări care nu pot fi deraiate peste noapte de la direcția democratică. Se încheie era globalizării economice? Analiștii se feresc să răspundă deocamdată, dar tot mai multe corporații mondiale, giganți de pe Wall Street și lideri importanți din domeniile economice cheie folosesc cuvântul "geopolitică" atunci când vorbesc de noi investiții. E un termen folosit de nu mai puțin de 12.000 de ori pe parcursul anului 2023, după cum se arată într-o analiză Bloomberg.
Devine tot mai clar că marile companii se uită mult mai atent când vine vorba de investiții, iar majoritatea discuțiilor de dezvoltare și extindere se leaga, inevitabil, și de relațiile internaționale. Relații care sunt din ce în ce mai tensionate și care arată că discuțiile pe marginea sfârșitului unei ere a globalizării, purtate mai șoptit sau mai apăsat în ultimul deceniu, nu prea au fost doar vorbe în vânt.
Corporațiile aleg, în acest context, să-și mute capitalul în zone sigure. E o schimbare de trend, după ce, ani de zile, acestea au urmărit doar profituri uriașe și au ales piețe mai puțin mature din care puteau să stoarcă la maximum. Acum, odată cu tensiunile globale și cu șubrezirea relațiilor internaționale, contează mai mult sustenabilitatea decât profitul obținut pe termen scurt.
E unul dintre motivele pentru care marile companii aleg să-și construiască viitorul în țari și zone cu mentalități similare și cu viziuni comune asupra democrației, drepturilor omului și statului de drept.
Cu alte cuvinte, "mâna de lucru" nu mai e atât de ieftină dacă operațiunile îți sunt afectate de război, interdicții sau profituri blocate.
Acum, mai mult ca oricând, pariurile din business nu prea au cum să ignore tensiunile geopolitice.
Invazia Rusiei în Ucraina mută banii pe alte coordonate
O analiză Bloomberg Economics vine și cu niște cifre relevante pentru schimbarea mentalității de investiții. Cifrele arată o economie mondială în care-și fac apariția tot mai multe blocuri rivale care, deși încă legate de investiții vechi sau noi, își reconsideră mutările de capital. Sunt analizate investițiile străine directe făcute de țările membre ONU.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
În 2022, spre exemplu, din cele 1,2 trilioane de dolari, o foarte mică parte - suma de 180 de miliarde, mai exact - a plecat din țările care au refuzat să condamne invazia Rusiei către cele au condamnat vehement războiul pornit de liderul de la Kremlin.
"Este o schimbare istorică", a declarat Yeo Han-koo, fost ministru sud-coreean al Comerțului, care vede o lume care intră într-o altă era, una care răstoarnă modelul de business cunoscut până acum. "Se conturează o nouă ordine economică, iar acest lucru va provoca incertitudine și imprevizibilitate", a adăugat acesta.
Ca referință, țările care au condamnat invazia Rusiei reprezintă mai mult de două treimi din PIB-ul global. Iar asta contează enorm în mișcarea de capital de pe glob.
Plecând de la voturile ONU referitoare la invazia Rusiei în Ucraina, Bloomberg Economics a constatat că ponderea globală a investițiilor străine directe care se îndreaptă către țările care nu au condamnat invazia a fost în medie de doar 15% în ultimii doi ani, în scădere de la 30% în perioada 2009-2019. Ponderea Chinei, inclusiv Hong Kong, a scăzut la mai puțin de 2% în 2022, de la aproape 11% în medie în perioada 2010-19. Investițiile în Rusia n-au existat deloc.
Pandemia, accelerator pentru schimbarea viziunii de business
Până la războiul din Ucraina, au fost anii de pandemie. Guvernele, speriate de răspândirea virusului Covid-19, au pus presiune pe companii pentru a ține cont de interesele naționala. Au apelat la diverse subvenții de stat și stimulente financiare pentru a le face să-și țină producția în interiorul granițelor.
Peste toate, invazia Rusiei în Ucraina și o bătălie tot mai acerbă pentru supremație în economia mondială între SUA și China au grăbit sfârșitul unui model implementat decenii întregi, după Războiul Rece, dar considerat de analiști extrem de nesustenabil.
Și-a demonstrat, iată, fragilitatea, chiar dacă pe parcurs a cunoscut de multe ori un boom al comerțului și al globalizării.
Liderii politici, inclusiv cei din Europa, sunt, pe bună dreptate, îngrijorați. La începutul anului, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, o spunea direct, fără să se ferească de consecințe.
"Asistăm la o fragmentare a economiei globale în blocuri concurente, fiecare bloc încercând să atragă cât mai mult din restul lumii mai aproape de interesele sale strategice și de valorile comune respective", spunea Lagarde.
E un semnal direct că lumea pare mai divizată ca oricând. Și, în lipsa unor fronturi comune, totul se poate dărâma zgomotos.
O Cortină de Fier economică?
Îngrijorările nu-s deloc nejustificate și, dacă ele s-ar concretiza, scenariul ar fi unul extrem de sumbru și cu consecințe dramatice pentru economia mondială.
Economiștii de la Fondul Monetar Internațional au calculat la începutul acestui an că, în cele mai extreme scenarii în care economia globală se împarte în blocuri dure, aceasta ar distruge până la 7% din producție pe termen lung.
Ar fi ceva similar cu colapsul a două mari economii europene - Germania și Franța.
Ruptura, dacă va exista una în viitor, nu va fi una abruptă, nu se va întâmpla peste noapte, dar nici nu va fi una care să treacă neobservată pentru multă vreme. Conduse de SUA și de puterile Uniunii Europene, precum Germania, țările care au votat pentru condamnarea invaziei Rusiei reprezintă mai mult de două treimi din produsul intern brut global, după cum spuneam mai sus.
De cealaltă parte, însă, se află China, care se încălzește pe margine pentru a deveni prima economie a lumii, se pregătește să ia locul Statelor Unite ale Americii. Numai că, în cursa pentru a-i depăși pe americani, regimul de la Beijing se confruntă cu o încetinire a creșterii care, în opinia multora, va da bătăi de cap chinezilor pe termen mai lung.
SUA și China, relații de tipul "adio, dar rămân cu tine"
Multe economii ale lumii par solide la acest moment, dar problema o reprezintă relațiile complicate dintre ele. Războiul din Ucraina, sancțiunile economice, dar și războiul comercial dintre SUA și China au provocat perturbări. Deși comerțul global rezistă încă, nu pot fi ignorate aceste perturbări.
Economiile încearcă să treacă peste ele pentru că dorința de a face profit, de a vinde și de a cumpăra e tot acolo. America și China au pornit un război comercial, dar lasă loc de reconciliere economică atunci când e cazul. Un exemplu în acest sens e chiar vizita secretarului american pentru Comerț, Gina Raimondo, în China.
Oficialul american a mers la Shanghai având pe agendă inclusiv o reluare a vânzărilor de avioane Boeing, dar și pentru alte exporturi americane. Raimondo a spus că nu se aşteaptă la niciun progres imediat în problemele care afectează firmele americane precum Intel, Micron, Boeing, Visa şi Mastercar.
Dar optimism există, oficialul susținând că speră ”să vadă unele rezultate” în următoarele câteva luni.
De partea cealaltă, chinezii se uită mult mai atent spre Europa. Companiile chineze care produc autoturisme electrice se grăbesc să intre în Europa, deși acest lucru a declanșat o anchetă a UE privind subvențiile chinezești.
La mijloc sunt economiile mai mici și... Elon Musk
În tot acest context tensionat, caută să-și facă loc și economiile mai puțin dezvoltate, care vor relații economice cu cei puternici și și-ar dori să se plimbe în cât mai multe bărci. Pentru a-și păstra neutralitatea, preferă să se abțină de la declarații apăsate pe teme geopolitice.
India, spre exemplu, a ales să nu condamne invazia Rusiei și s-a abținut de la vot în cadrul ONU. Asta pentru că se uită spre SUA și alte puteri occidentale, în căutare de noi relații strategice, vitale pentru un loc pe scena economiei mondiale, chiar dacă unul situat mai printre ultimele rânduri.
Economiștii FMI vorbeau recent de o schimbare majoră în deciziile de investiții, denumită generic "distanța geopolitică". Asta înseamnă, între altele, că fluxurile de capital, ca investiții străine, se îndreaptă mai degrabă spre țări care au aceleași viziuni geopolitice și nu neapărat către țări apropiate din punct de vedere geografic.
Ca o mică paranteză, ar fi de menționat și cum se poziționează excentricul Elon Musk în tot acest context. Cunoscut pentru declarațiile sale directe, șeful Tesla și X are propria concluzie: "Cel mai bine e să avem fabrici în cât mai multe locuri de pe glob. Dacă lucrurile se complică într-o parte, reușim să facem lucrurile să meargă în cealaltă parte".
Cum stau lucrurile în România
România nu are o economie care să conteze la nivel mondial, dar e o țară care face parte din NATO și din Uniunea Europeană. Sub aceste umbrele extrem de importante, țara noastră devine un jucător important mai ales în regiune. Reușește (încă) să atragă bani, în pofida politicilor publice care, de multe ori, dau senzația că pun frână investițiilor în mediul privat.
România se află pe locul al doilea în topul investițiilor străine directe în perioada 2018-2022, potrivit unui raport Emerging Europe.
Am atras investiții străine directe în valoare de 11,2 miliarde dolari în 2022, în creștere față de 2021 când țara noastră a atras investiții de 10,5 miliarde dolari. În 2018 România a atras finanțare de 6,2 miliarde dolari. Pe primul loc se află Polonia, atrăgând investiții străine directe de 29,4 miliarde lei.
La capitolul exporturi românești, în 2022, totalul acestora a fost de 92 miliarde de euro, în timp ce importurile au ajuns la 126 de miliarde de euro. Este record istoric și la exporturi, dar și la importuri, iar deficitul comercial al României ajunge la 34 miliarde de euro, potrivit datelor INS, analizate de Economedia.
Industria auto e, în continuare, motorul exporturilor românești. Primul produs vândut este încadrat la nomenclatorul general „părți și accesorii de autovehicule” – 6,37 miliarde de euro. Pe locul al doilea vin chiar autovehiculele (produse local de Dacia și Ford), conductoarele electrice, fire și cabluri coaxiale, apoi carburanți - benzină și motorină.
Un 2023 mai complicat
Anul acesta, însă, efectul tensiunilor geopolitice începe să se simtă și la noi, iar principalul accelerator e, din nou, războiul de la graniță.
Un raport EY, pentru primul trimestru al anului, arată că, pentru marea majoritate a industriilor analizate, randamentele au înregistrat o scădere în prima parte din 2023, comparativ cu tendința de creștere susținută observată pe parcursul anului trecut.
Potrivit EY România, se remarcă o inversare a tendinței de creștere susținută a costului capitalului, constatată încă din a doua parte a anului 2021 și până spre finalul anului 2022.
„Contextul macroeconomic și geopolitic actual a determinat scăderea randamentelor așteptate de investitori în majoritatea sectoarelor, tendință care se întrevedea încă de la finalul anului trecut, când constatam doar o ușoară scădere a acestor randamente. În contextul în care cel mai probabil vom asista la noi majorări ale dobânzilor de referință și în perioada următoare, precum și la o abordare prudentă a investitorilor, unul dintre cele mai importante aspecte rămâne adaptabilitatea și viteza de reacție crescută în contextul actual”, spunea Ileana Guțu, analist EY România.
Scurtă concluzie
Dincole de războaie, clasice - pe front sau comerciale, lumea pare mai divizată ca oricând și nu doar din punct de vedere economic. E doar unul dintre straturi, cel care se vede și care poate fi contextualizat, cu cifre, analize și date concrete.
Tabloul e mult mai mare: există schimbările climatice care amenință să dărâme tot ce s-a construit. Poate mai avem mult până acolo, dar efectele se văd și obligă Guvernele la politici adaptate, la reglementări care să țină pasul cu noile realități. Mai există, desigur, aparenta incapacitate a rețelelor de socializare de a ține sub control discursul rasial, dezinformarea și răspândirea accelerată a extremismului.
Lumea se schimbă, pe repede-înainte, din mai toate punctele de vedere. Și asta nu poate fi ignorat.
Economia mondială, mai mult ca sigur, se va adapta. Dar procesul e unul anevoios și va lăsa urme. Cât de adânci, rămâne de văzut.
