Scopul este acela de a evita cumpărarea falsurilor. De partea cealaltă însă, bijutierii susţin că o astfel de lege ar echivala cu introducerea unui circuit birocratic cu efecte negative, atât pentru ei, cât şi pentru clienţi.
Fiecare agent care produce sau comercializează bijuterii ar fi obligat să le prezinte direcţiilor autorizate din ţară pentru a le analiza din punct de vedere al compoziţiei şi conformităţii materialelor şi apoi a le ştanţa cu marca de stat. O asemenea măsură ar diminua evaziunea, care a atins în 2013 aproape jumatate de procente din piaţa de metale preţioase, adica 500 de milioane de euro.
Tarifele pe care operatorii privaţi ar trebui să le plătească pentru aplicarea mărcii de stat variază de la 1,5 lei şi 12,6 lei, în funcţie de gramajul, forma şi tipul metalului preţios din care este confecţionată bijuteria. Aplicarea mărcii ar putea dura și 15 zile de la depunerea bijuteriei pentru marcare și ridicarea acesteia de către vânzator. Bijutierii care au ateliere proprii spun că, în timp, întârzierile cauzate de aplicarea mărcii de stat vor conduce la pierderea clientelei şi, într-un final, chiar la distrugerea business-ului în sine.