De la „mâna invizibilă” a lui Adam Smith la pumnul în gură dat economiei de către Guvern

Românii aflați la vârsta a doua își aduc aminte de ultimii ani de comunism când în magazine domnea penuria generalizată. Comunicările oficiale privind lipsa săpunului, a țigărilor, a produselor din carne, lactatelor, etc. lipseau. Un aparat invizibil de binevoitori, o mașină de răspândit zvonuri compensa lipsa informațiilor oficiale. Speculanții care luau marfa din magazinele de stat pentru a o revinde la suprapreț era cauză a sărăciei, spuneau propagandiștii invizibili.

Legenda ”speculanților vinovați” a fost reînviată în mandatele PSD. În locul acestora au apărut „lacomii”, anume bancherii, multinaționalele, companiile din energie și telecomunicații, toți vinovați de sărăcia românilor. Vinovate nu ar fi politicile haotice ale Guvernului, modificările intempestive, lipsa strategiilor închegate, improvizația și dictatul economic sau arbitrariul decizional.

Odată etichetate și stabilită public lăcomia, a urmat logic singurul pas posibil. Taxarea și pedepsirea lacomilor. ”O voi numi taxă pe lăcomie” a stabilit, marți, numele noii taxe administrate bancherilor, ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici.

Măsura în cauză, dar și alte pedepse destinate lacomilor, au fost anunțate după ce șeful PSD, Liviu Dragnea a atacat în urmă cu câteva zile, ditirambic, tot ce mișcă. S-a zis că Dragnea nu a făcut decât să dea tonul măsurilor anunțate marți de către Teodorovici. Impresia este însă alta. Un pachet complex de măsuri ca cel anunțat de Teodorovici nu se poate elabora în doar două zile. Este mai probabil că Liviu Dragnea a susținut în weekend doar un preludiu la compoziția cu adevărat importantă, cea prezentată marți de către ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici.

Nu trebuie să plângem pe umărul bancherilor sau a investitorilor la bursă, chiar dacă, miercuri dimineața, la atât de lipsita de importanță bursă bucureșteană, acțiunile au scăzut cu 7% din valoare, iar căderea titlurilor unor bănci a depășit 12%. Când faci afaceri, fie că acestea semnifică listarea la bursă, fie că este vorba de bani împrumutați, îți asumi riscuri, chiar și nefirești, provocate de acțiunile sau inacțiunile arbitrare ale unui guvern.

Putem spune însă că lucrurile nu se fac așa și că efectele vor fi suportate la final de către români. Guvernul nu pare a fi atât un Robin Hood care apără românii de bănci, ci un fanariot care taxează băncile și care nu este interesat că acestea vor transfera costurile pe clienți.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, se întreabă retoric, arătând cu degetul către Guvern: ”De a cui lăcomie este vorba?”.

Taxă de 3% pusă pe veniturile companiilor telecom și energie

Dar să vedem ce impact are taxa de 3% pusă companiilor din zona energiei termice electrice și telecom. ”Contribuţia bănească percepută de la operatori economici care desfăşoară activităţi în domeniul energiei electrice şi termice este egală cu 3% din cifra de afaceri realizată de aceștia”, spune noua prevedere. Cota de 3% pe venituri pare mică, dar nu este deloc astfel.

În prezent, o companie plătește 16% pe profitul brut. Luând în calcul o marjă a profitului de cel mult 10% din cifra de afaceri, rezultă că firma plătește 16% din 10% din cifra de afaceri deci cam 1,6% din venituri/cifra de afaceri. Desigur e un calcul aproximativ care arată însă că taxa de 3% cerută de Guvern este cam dublul a ce se plătește acum.

Împovărarea companiilor din domeniul energiei cu această taxă va îngropa CET-urile, RADET, termocentralele, toate companii care merg deja în pierdere. Acestea vor trage după ele alte companii. CFR Marfă are de recuperat sute de milioane de lei de la companiile din energie. Nu îi va recupera și va ajunge la rându-i în insolvență. Planurile de reorganizare în insolvență ale acestor companii vor trebui regândite.

În cazul companiilor de stat, 3% vine în contextul în care acestea sunt deja obligate să distribuie 90% din profit cu titlul de dividende. Statul, acționar majoritar al acestor companii, este primul beneficiar. După taxa de 3% pusă în cârca companiilor din energie, unde vor mai fi găsiți bani de investiții pentru modernizarea Sistemului Energetic Național, pentru extinderea rețelelor de transport a gazelor, definitivarea unor proiecte începute inainte de anii 90 precum lacul de acumulare de la Târnița, modernizări ale termocentralelor pentru micșorarea emisiilor de carbon etc?

În domeniul telecomunicațiilor România se pregătește pentru trecerea la rețelele 5G, cu începere de anul viitor când am putea vedea primele licitații. Sunt necesare investiții substanțiale în echipamente din partea operatorilor telecom. Acoperirea cu servicii de date care să ofere viteză satisfăcătoare este deficitară în multe localități din mediul rural. Toate aceste proiecte vor avea la dispoziție și mai puțini bani pentru implementare.

Băncile, categorie pusă la stâlpul infamiei de către Liviu Dragnea și Eugen Teodorovici, vor încasa și ei lovitura Guvernului.

Taxa pe ROBOR pusă de Guvern variază între 0,2% din active (pentru ROBOR peste 1,5%) și 0,9% dacă ROBOR va depăși 3% (situația din prezent). Ce impact va avea măsura? Să luăm cazul unei importante bănci austriece din România. Are active de 38,1 miliarde lei. adică 8,2 miliarde euro. O taxă de 0,9% corespunzătoare la actualul ROBOR de peste 3% va obliga banca la plăți către stat de 73 milioane de euro, în condițiile în care banca respectivă a avut în 2017 un profit net de 106 milioane euro.

Cum vor reacționa băncile? Spre deosebire de legenda lui Robin Hood, în care săracii primeau banii luați de la bogați, acum ei ar putea plăti mai mult. Povestea aplicabilă aici este mai degrabă cea fanarioților care nu știau cum să stoarcă mai multe biruri. Presupunând că se va reuși prin taxare diminuarea ROBOR, băncile nu vor micșora dobânzile finale percepute clienților la creditele acordate, căci vor crește marja proprie practicată.

Banca care nu își va permite măsurile de mai sus va da faliment. Ca să nu mai vorbim că orice simulări făcute de BNR, orice teste de stres ale băncii naționale realizate asupra instituțiilor de credit, devin irelevante și vor trebui reluate.

Participanţii la Pilonul II de pensii administrate privat se vor putea retrage, după minimum 5 ani de participare, dar vor trebui să plătească un comision de retragere de 2%, potrivit ministrului Teodorovici.

Activele estimate la final de 2018, administrate de Pilonul II şi Pilonul III, sunt de 10,9 miliarde de euro. Din total active, aproape 20% sunt investite în acţiuni listate.

Spagerea pușculiței de către cei obligați până acum să contribuie la Pilonul II va susține consumul și falsa creștere economică, va pune presiune pe inflație, va crește deficitul de cont curent. Cum o bună parte din resursele fondurilor de pensii sunt investite in acțiuni, firava Bursă de Valori se va duce și mai jos.

Sintetizând, care e problema cu toate aceste măsuri? Deciziile economice ale oricărui Guvern au două fațete. Una este pozitivă, de încurajare a unui agent economic să adopte un anumit comportament, cealaltă este negativă, de sancționare a acestuia, în cazul în care agentul economic nu adoptă comportamentul dezirabil.

În cazul deciziilor de marți ale guvernului Dăncilă nimic din acest principiu nu se observă. Băncile sunt penalizate în caz de ROBOR mare dar nu sunt în niciun fel încurajate să își obțină profiturile prin împrumuturi acordate mediului de afaceri. În loc să dea bani IMM-urilor, băncile împrumută statul. Numai în 2018 Ministerul de Finanțe s-a împrumutat de la bănci cu 48 de miliarde de lei sub forma de titluri destinate acoperirii datoriilor sale. Dacă au la ușă un client atât de „serios” și „flămând” ca statul român, de ce ar finanța acestea un mediu de afaceri plin de riscuri.

Fondurile de pensii sunt penalizate prin dreptul acordat românilor de a își retrage banii de la pilonul II. Dar sunt încurajate aceste fonduri să ofere creșteri importante ale valorii activului net în urma investițiilor în acțiuni la bursă, în condițiile în care statul își ține departe de aceasta coloșii energetici?

Există concepția greșită că prețurile într-o economie au legătură doar cu taxele și impozitele percepute la fabricarea produselor în cauză și costurile materiei prime. În realitate o bună parte din costurile suportate de români privește incertitudinea în care activează agenții economici. Moneda slabă, flucutațiile, regimul fiscal și legislația în continuă schimbare sunt factori de risc pentru mediul de afaceri. Acesta transferă riscurile prin prețuri către consumatori.

De la sălile de sport la grădinițe olimpice și de la „taxa pe stâlp” la ”taxa pe lăcomie”

O întrebare este și destinația banilor smulși din gura „lacomilor” de către stat. Aflăm de la Teodorovici că se dorește construirea a minim 1.000 de gradinițe „cu caracter olimpic” (sic!). Până una alta grădinițele noastre nu au bani de rechizite pentru preșcolari, iar părinții sunt asaltați săptămânal cu chete destinate acoperirii sărăciei. Practic, grădinițele olimpice sunt o reîntoarece la faimoasele săli de sport ale lui Adrian Năstase. Taxa pe companiile energetice și telecom seamănă izbitor de mult cu „taxa pe stâlp” gândită de un alt guvern PSD, cel al lui Victor Ponta în 2014.

Un celebru economist, Adam Smith, vorbea în urmă cu sute de ani de „mâna invizibilă” din economie, metaforă pentru efectele benefice avute de acțiunile individuale ale oamenilor. Măsurile anunțate marți de Guvern par a aduce mai degrabă nu cu o mână invizibilă, ci cu un pumn în gura economiei private, spre beneficiul unui aparat de stat ineficient, în continuă creștere, nereformat. Este vorba de o jertfire a economiei pe altarul intereselor de partid.

2019: Un leu din trei dați de stat pe salarii

Anul viitor cheltuielile Guvernului cu salarizarea vor ajunge la 10% din PIB. Practic un leu din trei vor fi cheltuiți de stat nu pentru dezvoltare, investiții etc, ci pentru măsuri de utilitate electorală.