În urmă cu şapte ani, Ilie Bălăşoiu a luat un credit ipotecar de 140.000 de franci elveţieni, pentru că dobânzile erau mai mici. În scurt timp, însă, francul a început să crească rapid.
„Banca m-a sfătuit la momentul respectiv să iau în franci, fiind condiţii ceva mai bune. Nu ştiam nimic despre franc. De la 2.400 de lei, o rată iniţială, am ajuns să plătesc şi 4.200 de lei”, spune el.
Aceeaşi situaţie şi în Ungaria, unde autorităţile au decis să rezolve problema riscului valutar schimbând legile. Parlamentul de la Budapesta a decis ca rambursarea creditelor în euro sau franci elveţieni să se facă în moneda naţională, la cursul de referinţă al băncii centrale. Avocaţii spun că, în România, mai utilă ar fi rambursarea ratelor la cursul valutar din anii 2007-2008, când francul era mai ieftin.
„Noi încercăm în justiţie să obţinem îngheţarea cursului, lucru care este în mod evident mai aproape de realizare întrucât între timp s-au şi pronunţat autorităţile judiciare europene, în special Curtea de la Luxemburg”, spune avocatul Gheorghe Piperea.
Analiştii sunt însă sceptici că o asemenea măsură va fi pusă în practică în România.
„Dacă ar exista o asemenea obligativitate, băncile ar trebui să-şi revizuiască calculele pentru creditele respective, la care ar suporta nişte pierderi”, explică analistul financiar Aurelian Dochia.
Cei care au luat credite în franci elveţieni se plâng de comisioanele mari aplicate de bănci, dar şi diferenţele de curs valutar. Banca Naţională afişează azi un curs de 3,6 lei pentru un franc, în vreme ce băncile îl vând cu cel puţin 3 bani mai scump. La o rată de 700 de franci, diferenţa este de 43 de lei. O opţiune mai ieftină ar fi casele de schimb valutar, dar aici francii sunt greu de găsit.
Aproximativ 170.000 de români au luat credite în franci elveţieni. Câteva mii au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea plăti ratele.