Guvernele lumii, fără arme în fața unei noi crize

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Deja America, epicentrul seismului financiar din 2007, e în al șaptelea an de creştere economică - perioada de expansiune e cu un an și jumătate mai lungă decât media de la ultimul război mondial încoace. Maximul a fost de doar 10 ani. Dacă nu se va bate acum un record, mai rămân trei.

Finanţiştii guvernelor lucrează deja la un plan B, doar că planul B din ultima criză a consumat mai toate gloanţele - ţările bogate au datorii publice mai mari ca oricând, dobânzile sunt la minime istorice, iar bugetele statelor, de cele mai multe ori, sunt deja pe deficit. Zona-tampon a scăzut, iar posibilitatea de a amortiza o lovitură financiară e mult mai mică decât la ultima criză.

 Astăzi economia globală e ca un vas de croazieră cu nicio vestă de salvare la bord - aceasta este concluzia unui raport recent al bancherilor de la HSBC. Puse în faţa unei crize, guvernele lumii s-au obişnuit să injecteze sume uriaşe în economie prin tipărirea de bani și scăderea dobânzilor pentru a stimula creditarea. În prezent însă, se întrevăd limitele acestei politici. În clubul ţărilor bogate OCDE, datoria publică este în medie 80% din produsul intern brut, în urcare abruptă faţă de 2007 când media era de 53% din PIB. Unele ţări deja datorează mult mai mult decât produc. Mecanismele de apărare ale guvernelor sunt suprasaturate şi adesea nici spaţiul fiscal nu e prea mare.

În Statele Unite, la ultima criză, Rezerva Federală a cumpărat masiv obligaţiuni pentru a injecta bani în piaţă doar că a rămas în bilanțuri cu titluri de peste 4.000 de miliarde de dolari. E o sumă care poate da dureri de cap în eventualitatea unei noi crize când banca centrală va avea mult mai puţin spaţiu de manevră. Ben Bernanke, fostul şef al Rezervei Federale, a declarat că la următoarea recesiune uneltele guvernului vor fi mai limitate decât de obicei.

Puţini economişti sunt însă de părere că lumea e la un pas de o nouă criză majoră. Totuşi, creşterile slabe de competitivitate în Europa, datele mixte din America şi încetinirea Chinei amintesc că economia globală e la doar un şoc distanţă de pericol, atrage atenţia Wall Street Journal. Iar un plan de rezervă e foarte greu de scris mergând în aceeaşi logică ca şi până acum. Scăderea dobânzilor e aproape imposibilă, fiindcă ratele în cele mai multe ţări dezvoltate sunt aproape de zero curat. Nu mai e loc de coborâre şi deja unele ţări practică dobânzi negative.

În Europa, bănci centrale precum cea a Elveției au împins sub zero dobânzile împrumuturilor pe termen scurt, penalizând practic depunerea banilor în bănci.

Acum, guvernele sunt descoperite, iar pericolele pot fi mari, chiar dacă nu vine curând un tsunami financiar. Se încurajează și mai departe supraîndatorarea, timp în care economisirea e sancţionată.

Sustenabilitatea politicii e pusă sub semnul întrebării de mulţi economişti care în locul subterfugiilor monetare ar prefera mai degrabă reforme structurale care să crească productivitatea și să reducă risipa. Însă pentru a ajunge la aşa ceva este nevoie de curaj politic, pentru că sunt măsuri cu efecte negative asupra oamenilor pe termen scurt și niciun guvern nu este dispus să piardă din popularitate.