În dimineața de după anunțul bombă conform căruia UBS urma să cumpere banca rivală Credit Suisse pentru a preveni o criză bancară mondială, Sergio Ermotti a primit un apel neașteptat, în urma căruia a acceptat să preia o misiune fără precedent cu o miză uriașă: combinarea a două așa-numite bănci de importanță sistemică globală, scrie CNN.
Persoana care l-a sunat pe Ermotti era președintele UBS, Colm Kelleher. Ermotti părăsise banca în urmă cu doar trei ani și era președintele unei companii de asigurări din Elveția.
„Cu siguranță nu mă așteptam să mă sune”, a spus Ermotti pentru CNN în cadrul unei conferințe de la Geneva de luna trecută. „Când m-a sunat și a spus că trebuie să ne vedem... am înțeles că trebuie să fie ceva foarte serios.”
UBS îl voia pe Ermotti înapoi ca director general pentru a conduce preluarea în regim de urgență a Credit Suisse – o înțelegere cu care fostul angajat al băncii a fost de acord la insistențele autorităților elvețiene, în ciuda opoziției unor acționari și politicieni din țară.
Pe lista creditorilor celor două bănci de investiții se află instituții financiare precum Bank of America, JPMorgan și HSBC, care dacă s-ar prăbuși ar putea declanșa o criză financiară la nivel mondial.
Dacă fuziunea se dovedește a fi un eșec, încrederea în UBS ar fi afectată, ceea ce ar putea crea instabilitate în sistemul financiar, potrivit lui Anke Reingen, analist bancar de la RBC Capital Markets.
Există mai multe motive din cauza cărora afacerea ar putea fi dificil de pus în practică, de la schimbarea sistemelor IT și diferențele culturale dintre cele două bănci la pericolul ca integrarea să capteze prea mult atenția conducerii în detrimentul creșterii afacerii.
Însă, investitorii sunt încrezători că fuziunea va fi un succes, acțiunile UBS crescând cu 30% de când înțelegerea a fost anunțată.
Șeful UBS, la fel de faimos în Elveția precum Roger Federer
Indiferent de meritele pe care le-ar avea, fuziunea celor două bănci a provocat controverse în Elveția, acolo unde Credit Suisse a avut o lungă și ilustră istorie până când o serie de scandaluri și pierderi i-au alungat pe clienți și investitori.
Miza este foarte mare pentru o țară care are acum două bănci îmbinate cu active de două ori mai valoroase decât întreg PIB-ul pe un an al Elveției.
Misiunea lui Ermotti este atât de importantă încât persoane străine cu care se întâlnește pe stradă în Elveția îi urează succes, îi mulțumesc sau își dau cu părerea despre fuziune.
Dacă afacerea va eșua, nu doar cariera financiară excelentă a lui Ermotti va fi pătată, ci întreaga sa imagine publică: bancherul care vorbește deschis este un personaj la fel de faimos în Elveția precum Roger Federer și probabil că acum mult mai mulți oameni își îndreaptă atenția asupra lui decât asupra marelui jucător de tenis.
„Întotdeauna am simțit că următorul capitol pe care voiam să îl scriu atunci era capitolul încheierii unei astfel de tranzacții”, a spus Ermotti la conferința de presă prin care și-a anunțat întoarcerea. „Ar fi o mică contradicție din partea mea să nu accept jobul de a executa ceea ce eu credeam că era următorul pas corect pentru UBS.”
Rolul jucat de Ermotti acum pare unul foarte atractiv: afacerea a transformat peste noapte UBS în al doilea cel mai mare administrator de avere din lume – pe primul loc rămâne Morgan Stanley – oferind băncii dintr-o singură lovitură o sumă totală de bani egală cu cea strânsă de la clienții noi în șapte ani, potrivit lui Ermotti.
Și, din anumite puncte de vedere, afacerea a fost un chilipir: UBS a plătit cu 60% mai puțin pentru achiziționarea Credit Suisse decât valoarea scăzută a acțiunilor băncii salvate în ultimul moment de la prăbușire.
Dar există și dezavantaje. UBS a preluat conducerea unei bănci care este în pierdere și care se confruntă cu un munte de litigii adunate în ani de scandaluri și nerespectări ale normelor legale. În luna septembrie, UBS a alocat peste 4 miliarde de dolari pentru litigii și alte chestiuni de reglementare – o sumă cu 50% mai mare decât cea alocată în aceeași perioadă anul trecut.
Chiar și fără acest bagaj greu de dus cu care Credit Suisse a venit la pachet, cele două bănci sunt atât de mari încât simpla lor fuziune reprezintă o misiune uriașă.
„Nu pot sublinia destul cât de mare este această înțelegere în ceea ce privește istoria financiară și a ingineriei financiare necesare”, a spus în luna martie președintele UBS, Kelleher. „Există un risc uriaș în privința integrării acestor afaceri.”
Foștii colegi ai lui Ermotti spun însă că dacă există vreo persoană capabilă să ducă la bun sfârșit această fuziune, acela este actualul șef al UBS.
„Nu am fost destul de bun ca să fiu fotbalist, așa că am mers cu planul B”
Ermotti s-a decis să urmeze o carieră în domeniul financiar de la o vârstă fragedă. A abandonat școala la 15 ani visând să devină jucător de fotbal profesionist, în timp ce făcea un internship la o bancă din orașul său natal Lugano aflat în regiunea vorbitoare de italiană a Elveției.
Ideea era să dobândească mai multă experiență de muncă pentru ca, la un moment dat, să devină profesor de sport – acesta era planul de avarie în cazul în care nu reușea să ajungă fotbalist profesionist.
Dar, după ce a ajuns să lucreze la bancă, Ermotti a devenit imediat interesat de piețele financiare. „Am decis că planul meu B nu mai era să devin profesor de sport... planul B era să fiu operator financiar”, a spus Ermotti. „Nu am fost destul de bun ca să fiu fotbalist, așa că am mers cu planul B.”
De la Cornèr Banca din Lugano, unde a lucrat mai bine de un deceniu, Ermotti a ajuns la Citi, înainte de a se alătura celor de la Merrill Lynch la vârsta de 27 de ani. A lucrat 16 ani pentru banca americană de investiții, inclusiv în rol de co-director al departamentului de afaceri globale cu acțiuni, acolo unde și-a perfecționat abilitățile de analiză critică și de luare a deciziilor.
Aceste aptitudini s-au dovedit a fi mai apoi esențiale, atât când a lucrat la banca italiană UniCredit, pe care a ajutat-o să gestioneze criza financiară mondială din postura de director general, cât și în prima perioadă petrecută la UBS.
La finalul celor nouă ani, UBS a devenit unul dintre cei mai profitabili creditori din Europa. În opinia sa, însă, realizarea cea mai mare a sa s-a produs la mult timp după ce a plecat.
„Faptul că UBS a fost rugată să facă parte din soluția [problemei Credit Suisse], acesta a fost cel mai mare succes”, a spus Ermotti, care își face deja planuri pentru viitorul băncii după ce procesul de fuziune va fi finalizat, probabil spre finalul anului 2026. „Putem crea ceva unic. Generația asta poate face ceva ce va rămâne în istorie.”