Deciziile de politică fiscală se mută către vest. Ce poziție are România

România dar și alte state mici și mijlocii, în special din estul Europei, ar urma să se supună deciziilor luate în materie fiscală de statele mari din Uniunea Europeană. O comunicare prezentată de către Comisia Europeană la jumătatea lunii trecute, ce va fi discutată marți la Bruxelles, propune o trecere graduală de la actualul sistem, bazat pe unanimitate, la cel al unei majorității calificate, ușor de format de câteva state mari, cu interese comune.

De ce dorește Comisia Europeană schimbarea sistemului

Sistemul majorității calificate presupune luarea unei decizii cu votul a 55% dintre statele membre cu o a doua condiție, anume ca propunerea discutată să fie sprijinită de state care au o populație de cel puțin 65% din totalul populației UE. Pentru a fi blocată în acest sistem de vot,  unei propuneri trebuie să i se împotrivească cel puțin patru membri ai Consiliului UE, care să reprezinte peste 35% din populația UE.

În prezent deciziile de natură fiscală ale CE se iau în sistemul unanimității. Aceasta se cere în chestiuni de politică externă și de securitate comună (cu excepția anumitor cazuri clar definite care necesită majoritate calificată, de exemplu numirea unui reprezentant special). Domeniile în care se cere unanimitate:

• cetățenie (acordarea unor drepturi noi cetățenilor UE)

• aderarea la UE

• armonizarea legislației naționale privind impozitarea indirectă

• finanțele UE (resursele proprii, cadrul financiar multianual)

• anumite dispoziții din domeniul justiției și afacerilor interne (procurorul european, dreptul familiei, cooperarea polițienească operațională etc.)

• armonizarea legislației naționale din domeniul securității sociale și protecției sociale.

Cum justifică CE modificarea

Într-un comunicat de presă recent CE susține: „Regula unanimității în domeniul fiscal pare din ce în ce mai mult a fi anacronică din punct de vedere politic, problematică din punct de vedere juridic și contraproductivă din punct de vedere economic. Știu foarte bine cât de sensibil este acest aspect, dar nu înseamnă că nu putem discuta pe această temă. Așadar, să lansăm dezbaterea chiar astăzi”, spune comisarul CE pentru Finanțe, Pierre Moscovici.

Din pricina regulii unanimității, unele propuneri-cheie în materie de creștere, competitivitate și echitate fiscală în cadrul pieței unice au fost blocate timp de mai mulți ani. În același timp, până în prezent, Parlamentul European, ales în mod democratic, a avut doar un rol consultativ în procesul decizional.

Abordarea ar insufla un nou dinamism și ar revitaliza procesul decizional în acest domeniu, într-un moment în care viitorul impozitării a devenit o problemă arzătoare pentru comunitatea internațională. Depășirea dificultăților inerente cadrului actual ar consolida reputația UE de lider mondial în elaborarea de soluții realiste la provocările în materie de politică fiscală din secolul 21, afirmă oficialii C.E.

Pericolele inițiativei

Specialiști în fiscalitate din România nu văd cu ochi buni schimbările. Ei și-au exprimat rezervele în puncte de vedere trimise C.E. în cadrul mecanismului de consultare publică.

„Comisia Europeană vrea înlocuirea unanimității cu majoritate calificată. În realitate, s-a dovedit că, atunci când este percepută ca fiind echitabilă, când este bine explicate și bine înțeleasă, o măsură nu are nevoie de VMC pentru a fi adoptată”, spun reprezentanți ai firmei Transfer Pricing Services (TPS), consultanți în prețuri transfer.

În susținerea măsurii CE afirmă că deja suveranitatea națională în materie fiscală este limitată. „Comisia are dreptate atunci când recunoaște că ”suveranitatea națională în materie fiscal este deja limitată de libertățile Tratatului (de funcționare a UE) și e principiile de non-discriminare (...) în ciuda acestor limitări certe ale suveranității, cetățenii vor vrea în continuare să aibă un control național asupra banilor lor, mai ales atunci când află că ”măsurile vor fi înaintate dacă sunt susținute de un număr minim de state UE, repezentând o proporție minima din populația UE” (din prezentarea VMC făcută de Comisie)”, spune TPS.

”În spatele unor formulări generoase de genul “VMC este un instrument util pentru a face să înainteze acele măsuri în care impozitarea susține alte obiective de politici publice, de genul lupta împotriva schimbărilor climatice, protecția mediului sau sănătate publică”, mulți dintre noi ar putea înțelege că, de fapt, VMC nu este altceva decât un mod eficient de a impune aceleași obligații europene pentru toți contribuabilii europeni, indiferent de posibilitățile lor economice”, adaugă consultanții români.

Studiu de caz

Potrivit unei documentări Digi24.ro, unul dintre cazurile în care s-ar putea aplica mecanismul Votului Majorității Calificate (VMC) este CCCTB (common consolidated corporate tax base – baza comună și consolidată de impozitare a companiilor) și impozitarea digitalului. În prezent entitățile străine rezidente în România plătesc impozite ca orice firmă autohtonă, cu aplicarea principiilor de evitare a dublei impozitări. România are în prezent câteva zeci de convenții de evitare a dublei impuneri semnate cu alte țări. Firmele își optimizează profiturile impozabile prin derularea unor operațiuni cu entități afiliate (firme ce fac parte din același grup de interese), aflate în țări cu regim fiscal avantajos, inclusiv din Europa. Astfel multe firme din zona IT, drepturi autor, servicii internet, franșize au preferințe pentru localizarea operațiilor în Irlanda sau Olanda. În final impozitele plătite în țări ale UE devin insignifiante față de profiturile înregistrate. Fiscul verifică prețurile practicate în operațiuni (prin care se micșorează profiturile înregistrate), însă lipsa resursei umane, numărul mic al personalului ANAF implicat, limitează eficacitatea verificărilor.

Potrivit documentării noastre, drept soluție la această problemă, Comisia Europeană a conceput mecanismul CCCTB. Practic, profitul impozabil nu se va mai stabili pe baza operațiunilor comerciale efectuate, ci în mod administrativ, în funcție de factori precum valoarea desfacerilor dintr-o țară, numărul de personal angajat, etc.

Adrian Luca, consultant al firmei Transfer Pricing Services explică: ”Spre exemplu, ai un grup cu operații în patru state membre, A, B, C, D. În A, B și C, grupul obține profit, în D, pierdere. De acum, se vor aduna rezultatele la nivelul grupului și, dacă iese profit, se alocă impozitele pe fiecare stat (A, B, C, D), după un algoritm care va fi stabilit (...) acea filială unde e doar mâna de lucru ieftină, acolo unde nu se fac mari vânzări și unde nu este localizat activul cel mai de preț (și intangibil) – tehnologia, patentele – acea filială nu e în măsură să emită pretenții la o bucata consistentă a profitului grupului”. Este cazul nostru. Puținele miliarde încasate cu titlul de impozit pe profit de la marile companii vor fi și mai puține.

Mecanismul votului majorității calificate va permite introducerea sistemului CCCTB și fără acceptul țărilor din estul Europei. Aceste țări au nevoie însă să vadă ce vor câștiga în schimb, spune în scrisoarea trimisă TPS: „statele cu economii mici, în special cele dependente de transferul de tehnologie pentru a recupera decalajul de dezvoltare, au nevoie să fie convinse că există o modalitate practică de a compensa CCCTB pentru a atrage investiții cu valoare adăugată, din moment ce atribuțiile de politică fiscal sunt din ce în ce mai mult transferate la nivelul UE. Comisia a ales să nu prezinte, totuși, acest tablou general, concentrându-se în mod unilateral pe CCCTB ca fiind acea măsură care aduce ”simplificare fără precedent, stabilitate legislativă plus o siguranță că multinaționalele își achită corect impozitele, acolo unde își obțin profitul”.

Marți, discuții la Bruxelles

Discuțiile pe aceast temă vor fi purtate marți la Bruxelles la lucrările ECOFIN, Consiliul pentru Afaceri Economice și Financiare la care este prezent și ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici. Deoarece România deține președinția Consiliului Uniunii Europene, lucrările vor fi prezidate chiar de către acesta.

Una dintre soluții ar putea fi modificarea mecanismului VMC astfel încât să fie crescute ponderile minime necesare pentru numărul de țări și populația totală care susțin măsura supusă la vot. În prezent, numeric vorbind, populația Germaniei, Italiei, Franței și Spaniei este suficientă pentru a atinge pragul de 65% peste care o măsura se consideră adoptată conform mecanismului VMC.