BNR: Cinci riscuri la adresa stabilității financiare

Banca Națională a României identifică 5 riscuri sistemice la adresa stabilității financiare.

Principalul risc, notat ca ridicat, este cel al deteriorării încrederii investitorilor în economiile emergente, care înseamnă riscul de creștere a dobânzilor la finanțările externe. Acest risc a început să se materializeze și vine în contextul în care echilibrele macroeconomice din România sunt tensionate, explică viceguvernatorul Liviu Voinea, în Raportul asupra stabilității financiare pentru luna decembrie 2017.

“Riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente se situează la un nivel ridicat, în contextul în care incertitudinile privind consolidarea ratei de creștere a economiei globale și a comerțului internațional rămân semnificative, pe fondul riscurilor din politicile economice și monetare, acumulării unor dezechilibre structurale la nivelul economiilor emergente și intensificării tensiunilor geopolitice”, spune Liviu Voinea.

Creșterea primei de risc (plată făcută de o țară în contul riscului reprezentat de împrumutarea acesteia de către creditori) poate avea efecte negative importante asupra mediului intern, explică oficialul BNR. “Acesta este în fapt riscul de credit, sau riscul creșterii ratei dobânzii, declanșat de politicile monetare ale economiilor dezvoltate, de incertitudinile externe și de modul în care piața reacționează la acestea. În context, riscul de credit se referă la creșterea costului finanțării externe – atât pentru statul român, cât și pentru sectorul bancar și pentru firme’, adaugă Voinea.

A doua problemă identificată este cea a echilibrelor macroeconomice în România. ”Principalul factor de creștere economică a fost reprezentat de consumul intern, în timp ce balanţa externă a contribuit negativ din cauza adâncirii deficitului balanţei bunurilor. Investiţiile nu au avut un aport semnificativ la creşterea economică”, spune el.

Deficitele bugetar și comercial cresc mână de mână

Este îngrijorătoare evoluția deficitelor gemene (deficitul fiscal si cel de cont curent), care semnalizează tocmai caracterul peste potențial al creșterii economice actuale, ceea ce poate periclita stabilitatea financiară pe termen mediu. Politica fiscală expansionistă începută în anul 2016, prin aplicarea Codului Fiscal din 2015, a continuat în anul 2017 conducând la epuizarea spaţiului fiscal obţinut în perioada 2010-2015. Deficitul de cont curent raportat la PIB, deși este la un nivel mult inferior celui anterior crizei, evoluează divergent față de celelalte economii emergente din UE. Deficitul structural a depăşit în anul 2016 în mod semnificativ ţinta pe termen mediu de 1 la sută şi este estimat să înregistreze 3,9 la sută în anul 2017. De altfel, Comisia Europeană a inclus România în Procedura de deviere semnificativă de la obiectivul pe termen mediu.

Îndatorarea populației, legătură între problemele macro și cele micro

Creșterea îndatorării populației este al treilea risc menționat de Voinea. Este cureaua de legătură prin care riscurile sunt transmise de la nivel macroeconomic la nivel microeconomic, pentru debitori. Mediul economic din ultimii ani, caracterizat de rate reduse de dobândă și de creșterea susținută a creditului nou, creează premisele acumulării de posibile vulnerabilități privind sustenabilitatea gradului de îndatorare atât prin canalul bancar cât şi al IFN, îndeosebi pentru debitorii cu venituri mai mici.

Faptul că marea majoritate a stocului și a fluxului de credite ipotecare și de credite pentru companii sunt acordate la dobândă variabilă reprezintă un factor agravant pentru stabilitatea financiară în condițiile reluării ciclului de creștere a dobânzilor – din cauze externe, din cauze interne, sau dintr-o combinație de cauze. Faptul că această creștere a gradului de îndatorare a populației are loc în timp ce economia înregistrează rate mari de creștere ne arată problemele creșterii economice: este dezechilibrată și accentuează inegalitatea între grupurile sociale.

Ponderea serviciului datoriei în venit în cazul debitorilor cu salariu între nivelul minim reglementat și nivelul mediu pe economie este mai mare decât cea aferentă persoanelor cu venituri peste dublul salariului mediu, iar acest fenomen este notabil în cazul debitorilor cu credite ipotecare.

Serviciul datoriei pentru creditele noi acordate persoanelor cu venituri între nivelul minim reglementat și cel mediu a crescut cu 2 puncte procentuale în ultimele 12 luni. Având în vedere faptul că aproape 30 la sută din debitorii cu credite ipotecare au venituri între salariul minim și cel mediu, o proporție semnificativă a populației înregistrează niveluri de îndatorare îngrijorătoare în cazul unor evoluții adverse. De asemenea accesul la finanțare este mult mai redus pentru persoanele din cuintilele inferioare: doar 1 la sută de persoane din primele trei cuintile (ponderea de 60% a persoanelor care au cele mai mici venituri) au contractat un credit ipotecar. Ratele scăzute de dobânzi și acordarea de credite în lei au îmbunătățit accesul la finanțare, însă trendul ascendent al prețurilor imobiliare a contracarat aceste îmbunătățiri.

Disciplina scăzută de plată, a patra problemă

Un alt risc sistemic identificat, al patrulea, îl reprezintă disciplina scăzută de plată din economie, care se reflectă în constrângeri bugetare slabe și în sectorul privat. Aceasta contribuie la adâncirea vulnerabilităților care pot afecta stabilitatea financiară, prin alocarea ineficientă a resurselor, majorarea creditelor neperformante, distorsionarea semnalelor pieţei, crearea unei cvasi-mase monetare cu efecte negative asupra inflaţiei. Principalii factori de risc pentru stabilitatea financiară sunt: (i) subcapitalizarea unui număr semnificativ de companii (276,4 mii de firme au un nivel al capitalului propriu sub nivelul reglementat, din care 268,5 mii de firme au capital negativ), determinată în principal de înregistrarea de pierderi (217,3 mii de firme, totalizând pierderi de 33 miliarde lei în anul 2016), respectiv gradul ridicat de îndatorare în anumite sectoare, (ii) creşterea obligaţiilor restante faţă de bugetul de stat (+5,9 la sută în anul 2016) (iii) capacitatea redusă de recuperare a creanţelor comerciale, în special la nivelul microîntreprinderilor, (iv) coroborate cu numărul important de firme din portofoliul instituţiilor de credit care nu au trecut printr-un ciclu economic complet, (v) reintrarea fenomenului de insolvență pe un trend ascendent, atât ca număr de firme nou intrate în insolvență (6,1 mii de firme în primele opt luni ale anului), cât și ca volum al neperformanței generate asupra sectorului bancar (volumul creditelor neperformante generate de către firmele în insolvenţă a crescut cu circa o treime, la 1 miliard lei) şi (vi) majorarea arieratelor bugetului de stat faţă de sectorul real (+9 la sută în intervalul septembrie 2016 – septembrie 2017, la 223,1 milioane lei). Într-un sens mai larg, disciplina scăzută de plată din economie evidențiază vulnerabilități structurale în bilanțul firmelor. Se cuvine spus că disciplina scăzută de plată din economie nu este un risc nou, ci o vulnerabilitate recurentă în economia României.

Prețurile bunurilor imobiliare, un alt risc, dar cel mai mic

Și în fine, al cincilea risc, de intensitate mai scăzută, dar legat de creșterea îndatorării populației, se referă la prețurile bunurilor imobiliare. Accelerarea creșterii preţurilor imobiliare reprezintă în continuare un risc pentru sectorul bancar, în contextul în care expunerile instituţiilor de credit în legătură cu piaţa imobiliară sunt substanţiale. Prețurile locuințelor au avut o dinamică pozitivă, dar semnificativ mai redusă decât în numeroase țări din UE, pe fondul creșterii veniturilor populației, îmbunătățirii așteptărilor viitoare ale indivizilor privind situația financiară şi menținerii ratelor de dobândă la valori extrem de reduse. Cu toate acestea, doar o parte redusă din tranzacţiile imobiliare sunt finanţate prin credit. Pe termen mediu, potențialele riscuri care pot fi generate de portofoliul de credite cu garanții ipotecare vizează senzitivitatea ridicată la riscul de creștere a ratei dobânzii a debitorilor care au contractat un credit ipotecar.

Liviu Voinea consideră că cele cinci riscuri sintetizate mai sus sunt ciclice, fiind legate de evoluția ciclului economic și financiar. ”Ele pot fi adâncite, pe viitor, de o eventuală decelerare a creșterii economice, care va ridica și problema următorului motor de creștere economică (după ce motorul consumului intern va încetini)”. Creșterea intermedierii financiare pentru companii ar putea fi acest motor alternativ, dar cu condiția îmbunătățirii disciplinei de plată, al reducerii incertitudinilor și al revenirii la un sentiment pozitiv al pieței.

Întreaga analiză făcută de viceguvernatorul BNR este disponibilă aici.