Bani de la multinaționale. România n-a depășit faza de ”hoții!”

Deputatul independent Remus Borza, fost ALDE și fost administrator în perioada cât Hidroelectrica era în insolvență, a lansat joi un nou atac la adresa multinaționalelor, pe fondul schimbărilor legislative introduse de recenta ”Revoluție fiscală”.

El spune că multinaționalele au un rol benefic în economie, dar ... le acuză că au beneficiat în ultimii ani de 80% din ajutoarele date de stat și, în schimb, au plătit impozite cât o singură companie românească (Hidroelectrica). Concluziile lui sunt contrazise de analize ale organizațiilor internaționale. Este nevoie de mai multă atenție la implicațiile politice la nivel european ale acestui subiect sensibil – recomandă specialiștii.

Avocatul Borza nu precizează sursa cifrelor menționate de el. ”În 6 ani, multinaționalele care dețin 50% din cifra de afaceri a României, și poziții de cvasi monopol în sectoarele cheie ale economiei românești au plătit cumulat cât o singura companie, Hidroelectrica, într-un an. Companiile românești, aflate într-o concurentă neloială cu firmele străine, discriminate de statul român și având poziții periferice în economie, au raportat un sold al rezultatului financiar net de 55 miliarde lei, adică de 22 ori mai mult decât firmele străine. În 2015, la o creștere economică de 3,7%, firmele străine au raportat un sold al profitului net de 9 miliarde lei față de 27 miliarde lei, soldul profitului net raportat de mulținationale”. Și adaugă:

-România pierde bani din optimizările fiscale. ”În fiecare an, se scot din România circa 10 miliarde de euro pe acele optimizări fiscale, a se citi inginerii financiare care sunt legale, dar mai puțin morale. În business și în politică este greu să vorbești de moralitate. Multinaționalele scot bani prin prețurile de transfer, prin împrumuturi cu dobânzi prohibitive date de societățile mamă către subsidiarele din România, prin contracte de training, de consultanță, prin vânzarea creditelor neperformante cu peste 90% discount”.

-Revoluția, un pas înainte. ”Ordonanța 79/2017 implementează Directiva Europeană 1164/2016 prin care mulținationalele sunt obligate să plătească impozite în țara în care generează venit. Sper ca de acum înainte multinaționalele să lase mai mulți bani în România”.

Avocatul vorbește însă de nevoia de multinaționale: ”Avem nevoie de multinaționale, avem nevoie de capital străin. Ceea ce îmi doresc eu este un parteneriat onest între statul roman și multinaționale”.

”Crima” multinaționalelor n-ar fi chiar atât de mare. Cel puțin în România – zic cifrele

Statele bogate (G20) sunt primele care au lansat acuzația că multinaționalele fac BEPS – în traducere, erodează baza de impozitare și mută artificial profiturile. De fapt acuzația lor este că acestă mutare a profiturilor este motivată fiscal, se face spre zonele cu fiscalitate redusă, dacă nu zero. Din acestă mutare la nivel global, studiile arată că România nu este nici pe departe printre pierzători. Ba din contră.

Un studiu prezentat în acest an de Universitatea Națiunilor Unite UNU-WIDER, intitulat ”distribuția globală a pierderilor de venituri din evitarea plății taxelor” plasează România printre țările care, în final, chiar au de câștigat din acest proces global de mișcare a profiturilor. Dacă la nivel global, s-ar pierde circa 500 de miliarde de dolari pe an (date la nivelul 2013), după ce trage linie, România ar ieși cu un câștig de aproape la 1% din PIB, în orice caz peste 1,5 miliarde de dolari. Iar un nivel chiar mai mare este estimat de un studiu pe aceași temă realizat anterior și de FMI. Din pierderile de 500 de miliarde, circa jumătate sunt contabilizate în dreptul SUA.

Oricum, în România studii serioase care să arate cât pierde bugetul din practicile BEPS lipsesc. Dacă Borza menționează zece miliarde euro valoarea profiturilor extrase din România anual de către multinaționale, Ionuț Mișa, actualul ministru al Finanțelor, avea alte opinii anul trecut, când era șef al Direcției de Administrare Mari Contribuabili. ”Avem o analiză pe transfer pricing făcută la nivelul Direcţiei Generale Mari Contribuabili la sfârşitul lui 2014, iar din analiza pe care am identificat-o atunci privind sumele suplimentare  am ajuns la o sumă suplimentară de un miliard de euro numai pe marii contribuabili. Atunci însă erau 2.400 de companii acoperite de Direcţie“, spunea în 2016 Ionuț Mişa. De la un miliarde de euro la zece miliarde de euro calea este lungă. În această avalanșă a miliardelor nu este clar care sunt profituri și care sunt impozite.

Consultant: Fiscalitatea devine un joc politic european și noi n-avem nicio strategie

Acuzațiile ”multinaționalele nu plătesc cât ar trebui/fac tax avoidance” sunt la modă peste tot. Dar, dincolo de declarații, ar trebui să vedem că subiectul impozitării companiilor a devenit un joc politic la nivelul UE și se joacă cu mize mari - spune consultantul fiscal Adrian Luca, de la Transfer Pricing Services (TPS). Directiva acesta împotriva tax avoidance (ATAD) de care se vorbește intens acum este de fapt o parte dintr-un pachet mai amplu care, pe fondul luptei împotriva BEPS, în final vizează armonizarea fiscală la nivelul UE (baza unică de impozitare a companiilor, pe baza căreia se va face alocarea profitului între statele membre -CCCTB).

Foto: Adrian Luca, TPS: România n-are strategie într-un joc cu mize mari, desfășurat la nivel european.

Consultantul spune că acestă directivă ATAD ajunge acum la noi într-un mod la care nici Bruxelles-ul nu s-ar fi așteptat. Mai întâi PNL și-a asumat, în urmă cu un an, adoptarea directivei, printr-un proiect de lege care ar fi rămas antologic – copy-paste de la cap la coadă după textul european, inclusiv acolo unde directiva îți cerea ție, stat european, să vii cu propria opțiune națională. Acum PSD vine printr-o ordonanță care are, de asemenea, toate șansele să ajungă antologică, prin modul înverșunat în care se întoarce împotriva tuturor companiilor românești indiferent de naționalitate – adoptă cele mai drastice prevederi pe care le dispune Directiva, supra-încarcă costurile de finanțare, făcând și mai grea competiția europeană și afectând profiturile.

Dacă și până în prezent în legislația internă erau condiții de limitarea a deducerii dobânzilor în cazul împrumuturilor de la compania-mamă (împrumuturile suspectate că ar fi dus la acea mutare de profituri), prin adoptarea directivei vor fi ”penalizate” inclusiv împrumuturile de la o bancă comercială.

Adrian Luca arată că nu numai că grăbim transpunerea cu un an mai devreme decât cere Bruxelles-ul, dar nici măcar nu așteptăm să vedem ce politică de implementare urmează celelalte state, pentru a ne putea construi o strategie viitoare de atragere a investitorilor.

Ce poate face atunci România?

Nu acuzațiile politice aduc bani la buget, ci doar investițiile cu valoare adăugată! Și pentru a le atrage trebuie să avem argumente naționale puternice, prin care să mai putem face diferența în noul joc fiscal european. ”Directiva ATAD și altele care îi vor urma în scurt timp fac parte din trendul UE, deci nu ai cum să te opui, nu poți să joci împotriva lor. Dar ce te împiedică să joci cât mai mult în favoarea economiei tale, la nivel național? M-aș bucura să aud politicieni români că se luptă, spre exemplu, și pentru îmbunătățirea administrației fiscale, pentru o colectare eficientă, pe bază de analize reale de risc, pentru ridicarea standardelor în materie de transparență și de claritate în aplicare a legii, că avem proceduri fiscale simplificate, posibilități de negociere cu contribuabilul, cum chiar FMI ne recomandă (există recomandări FMI în acest sens încă de anul trecut). Ce le spunem noi marilor investitorilor, cum îi convingem să vină, asta este trebuie să fie întrebarea momentului”, mai spune Adrian Luca.