ANALIZĂ Business Club. Inflaţie peste aşteptări. De ce e importantă evoluţia euro / leu din ultima săptămână
4% în inflaţia în martie şi e veste neplăcută că s-a trecut un prag considerat măricel. Erau aşteptări de urcare, dar totuşi nu atât de mari. Sondajul Bloomberg dădea un 3,9%. Partea plină a paharului este că o dată ajunşi aici, drum deschis dincolo de patru nu ar mai fi. În primul rând datorită efectului de bază, a raportării la o inflaţie destul de ridicată în lunile următoare- anul trecut, din primăvară până spre final de vară am avut inflaţie de peste 5%.
Ar urma să avem o temperare. După care, tot pe un efect de bază să mai avem ceva mişcări în sus pe final de an. Sunt bacheri care văd inflaţia în decembrie la 3,8%, mult peste ţinta BNR de 3%, una care cel mai probabil va fi revizuită.
Cu astfel de cote, ca cea de acum sau cu prognoza pe final de an ieşim cu totul din zona de confort. Dacă acum două luni, analişti puteau să garanteze pe baza datelor existente că nu vom avea majorări de dobândă în acest an, noile evoluţii deschid această uşă- e o posibilitate, nu o garanţie. Inflaţia de bază, cea din care sunt excluse evoluţiile preţurilor volatile şi reglementate a ajuns în martie la 2,7%, deci peste dobânda cheie de 2,5%. Deci nu avem doar inflaţie generată de factori sezonieri, de mişcări ale unor cotaţii precum cele de la petrol - acolo e ceva fundamental.
Minuta ultimei şedinte a Consiliului de Administraţie a Băncii Centrale atrăgea atenţia asupra unor pericole, date de expansiunea consumului, conexată cu constrângerea de pe piaţa muncii, unde lipsa de personal pune presiune pe salarii. Chiar şi fără mutări pe dobânda cheie, politica monetara va fi restrictivă - nu e doar un semnal de la BNR, ci realitatea deja sesizabilă. Asta se traduce în costuri ale finanţării mai mari. Şi această gestiune foarte strictă trebuie văzută în corelaţie cu cursul. Acolo este marea problemă.
Sensibilitatea pieţei valutare este foarte mare
Ca să vedeţi despre ce e vorba vă invităm să aruncăm o privire asupra evoluţiei euro/ leu din ultima săptămână. Evoluţia e strânsă, dar e totuşi relevantă pentru argumentaţie. Acum două zile a fost un moment în care dobânzile în piaţa monetară au scăzut uşor şi rapid, când pariurile contra leului au devenit mai ieftine, cotaţiile au fost mutate mai sus. Miscarea se vede în ziua de 9 aprilie.
Orice moment este speculat, Banca Centrală nu îşi permite nici un clipa de slăbiciune.
Şi, aşa cum s-a întâmplat în trecut, chiar în cel recent, dacă nu acţionează cu părghiile din piaţa monetară, o face cu intervenţii în piaţa valutară, unde apără niveluri. Sub 4,75 nu e loc de intrare, pe fundamente, iar mai sus, dacă nu e BNR, rezistenţa impusă la 4,77 ar cădea într-o clipă.
Cursul este apărat pentru că, altfel, e cureaua de transmise a unor presiuni inflaţioniste date de preţurile unor mărfuri venite din import care s-ar raporta la un leu mai slab.
Marele pericol asupra inflaţiei şi în ultima instanţă asupra buzunarului nostru este cursul
Deficitele în accentuare implică o tensiune care se acumulează şi pentru care există doar supapa cursului. În atare condiţii, o deteriorare şi mai puternică a deficitelor externe nu are cum să nu atingă cursul. Raportul ING de astăzi atrage atenţia că de fapt avem doar amânări pentru un deznodământ inevitabil - un leu mai slab. Se mai poate căştiga ceva timp - în datele pe martie probabil că vom avea o îmbunătăţire cu fluxurile de capital influenţate de intrările celor 3 miliarde de euro din emisiunea trezoreriei pe pieţele externe, dar mai departe...situaţia nu se prezintă bine.
O corectare adevărată se poate obţine prin atragerea în ritm bun de fonduri europene - acestea pot îmbunătăţi balanţa externă de plăţi, dar nu am avut nici un semn că se face ceva susţinut, ba din contra, avem doar întârzieri, concentrări pe cine ştie ce parteneritate public - privat care au termene iluzorii.
Deşi sunt chestiuni care ţin de politica monetară, guvernul ar putea face mult ca să mai îmbunătăţească situaţia. Asta apropo de reproşurile venite de la putere - că Banca Centrală nu oferă sprijin în politicile guvernului. De ce nu şi invers? Dacă tot se observă în economie o piaţă a muncii puternic tensionată, care pune presiune pe salarii, atunci guvernul nu ar trebui să mai pună gaz pe foc cu majorări salarile. Dar calculele electorale primează în faţa celor economice.
Şi ca orice job de acest gen doar se poate limita stricăciunea. Se cedează teren şi la dobânzi şi la curs, e genul acela de strategie defensivă, valabilă inclusiv în război, ca să eviţi căderea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
