Gazoductul Nord Stream 2 ar urma să dubleze capacitatea gazului rusesc pompat direct în Germania la 110 miliarde de metri cubi pe an. Proiectul, în care compania de stat Gazprom a investit jumătate din costul de 9,5 miliarde de euro este finanțat din împrumuturi de la Royal Dutch Shell, OMV din Austria, Engie din Franța și grupurile germane Uniper și Wintershall. Toți își văd acum amenințată investiția din cauza problemelor politice, după otrăvirea opozanului Alexei Navalnîi, se arată într-o analiză Financial Times.
Proiectul, confruntat cu critice puternice de la bun început este gândit pentru a ocoli Ucraina și pentru a priva Kievul de taxele de tranzit. Finalizarea gazoductului, considerat de critici un proiect politic care va consolida dependența energetică a Europei de Kremlin, pare să fi intat în impas, după otrăvirea activistului opoziției ruse Alexei Navalnîi, care a intensificat, solicitările guvernelor din Uniunea Europeană de a găsi o modalitate pentru a preveni finalizarea acestuia.
Problema devine din ce în ce mai dureroasă și potențial costisitoare pentru șase dintre cele mai mari companii de gaze din Europa, care au băgat miliarde de euro în finanțare. Gazoductul este finanțat pe de o parte de Gazprom, compania rusească de stat și din împrumuturi de la Royal Dutch Shell, OMV din Austria, Engie din Franța și grupurile germane Uniper și Wintershall.
În decembrie, Washingtonul a impus sancțiuni companiilor implicate în construcția gazoductului. În iulie, sancțiunile au fost extinse la toate entitățile care au ajutat proiectul, amenințând cele cinci companii care au asigurat cofinanțarea.
Statele Unite au susținut că vor face Germania și UE mai „supuse” Kremlinului și vor crește suma de bani pe care Moscova o câștigă de la consumatorii europeni.
Acum, otrăvirea lui Navalnîi i-a determinat pe politicienii germani să-i ceară cancelarului Angela Merkel, cel mai important susținător european al conductei, să pună capăt sprijinului său pentru proiect.
James Henderson, șeful programului pentru gaze naturale de la Institutul Oxford pentru Studii Energetice, a declarat că sancțiunile sunt singurul mod în care UE are posibilitatea de a opri proiectul, deoarece a acordat deja autorizația de reglementare. „Inversarea ar avea consecințe juridice semnificative”, a spus el.
În plus față de amenințarea cu sancțiuni, analiștii au pus sub semnul întrebării logica comercială a conductei, care va adăuga o capacitate suplimentară de aprovizionare pe piața europeană a gazului într-o perioadă cu prețuri istorice scăzute și o supraofertă semnificativă cauzată de criza gazului, de pandemie și de creșterea cantității de gaz natural lichefiat, producție a unor țări precum Statele Unite.
Gazprom se așteaptă ca vânzările de gaze către Europa și Turcia să scadă cu aproximativ 16% în acest an, până la aproximativ 165 de miliarde de metri cubi, având în vedere scăderea consumului și creșterea aprovizionării cu concurenții săi.
Previziunile arată însă că, în cel mult trei ani, creșterea cererii asiatice de gaze va elimina sursele excesive de gaz natural lichefiat, iar scăderea producției interne de gaze în Europa va crește nevoia de importuri.
Ministrul rus al Energiei, Alexander Novak, care se află și membru în consiliul de administrație al Gazprom, a declarat recent că gazoductul va fi terminat și că va avea încă sens comercial. „Acesta este un proiect pe termen lung care se întinde pe câteva decenii. Desigur, proiectul este încă relevant”, le-a declarat Novak, reporterilor.
Editor: Robert Kiss
