INTERVIU. Sistemul energetic mondial nu va mai fi așa cum îl știm. Ce ar trebui să facă România?
Cine controlează resursele energetice ale planetei? În pricipiu, cei care au o strategie pentru asta. Cât vor plăti cei care nu au posibilitatea să se ocupe de securitatea lor energetică şi în ce situaţie este România din acest punct de vedere? Unul dintre cei mai buni analiști din domeniul energetic la nivel mondial, Mehmet Ogutcu, răspunde la aceste întrebări într-un interviu acordat jurnalistei Digi24 Cristina Cileacu la „Pașaport diplomatic”.
SUA, dacă lucrurile continuă ca acum, vor deveni cel mai mare producător de petrol din lume şi vor lua rolul Arabiei Saudite. Dar cel mai riscant lucru din lume este expansionismul Chinei, care va umple golul lăsat de SUA, avertizează expertul Mehmet Ogutcu.
Sistemul energetic mondial nu va mai fi aşa cum îl ştim de zeci de ani. Trecem într-o eră nouă în care jucătorii şi jocul se vor schimba, şi la fel şi structura preţului, tehnologiilor, finanţelor. Toate companiile şi guvernele trebuie să fie pregătite pentru ceea ce urmează să vedem nu doar în 2018, ci şi după aceea. Avem o situaţie energetică nouă, în care, bineînţeles, energia verde va deveni tot mai importantă şi va înlocui treptat cărbunele şi alţi carburanţi fosili. Totuși, nu poţi ignora cărbunele, chiar dacă este o sursă murdară de energie, este de părere expertul Mehmet Ogutcu. În cazul energiilor regenerabile, tehnologia joacă un rol cumva distructiv. De aceea, trebuie să fii atent la tehnologie, încotro se îndreaptă, şi nu trebuie să investeşti sume uriaşe de bani în proiecte impresionante, care pot deveni redundante sau depăşite în următorii 3-5 ani.
În ceea ce privește resursele din Marea Neagră, poate acum NU este momentul să se bage miliarde în activităţile de explorare, în afară de zonele unde suntem siguri că petrolul şi gazele pot fi extrase, spune analistul.
Rusia va rămâne principalul furnizor de gaz natural pentru Europa, dar în perspectivă sunt de urmărit și Norvegia și nordul Africii.
Gazul lichefiat este, de asemenea, o perspectivă mai ofertantă decât conductele. Poţi construi în mai puţin de un an facilităţile plutitoare pentru gazul lichefiat, care te pot ajuta să aduci acest tip de gaz oricând ai nevoie.
În privința riscurilor geopolitice în lumea zilelor noastre, cel mai mare este ameninţarea care se profilează în legătură cu Iranul, arată expertul în interviul acordat Digi24.
Ce înseamnă securitate energetică? Statele lumii lucrează continuu ca să aibă acces la resurse de energie accesibile şi cu preţuri bune. Deşi toată lumea este atentă la acest aspect, cei care au o strategie pe termen lung fac din timp investiţii, în funcţie de estimările de consum pe care urmează să le aibă. Îşi securizează astfel atât rezervele, cât şi costurile pe care le vor plăti agenţii economici şi populaţia.
Cristina Cileacu: Dle Mehmet Ogutcu, bine aţi revenit la „Paşaport diplomatic”. Aţi fost de mai multe ori la noi în emisiune şi de cele mai multe ori, când vă invităm, chestiunea este în mod sigur legată de problemele energetice. Să începem cu China, pentru că vedem că de câţiva ani China cumpără multe resurse, din toată lumea şi de asemenea, investeşte destul de mult în facilităţi pentru energie. Care este marele plan pe care îl are China pentru întreaga lume?
Mehmet Ogutcu: China este o ţară consumatoare de energie, nu este nicio îndoială asupra acestui lucru. Este naţiunea cu cei mai mulţi membri. De asemenea, este şi ţara care produce cele mai multe emisii de dioxid de carbon, dacă vorbim despre schimbările climatice. Este al doilea cel mai mare importator de petrol din lume. Din oricare direcţie te uiţi la ea, China este o putere uriaşă, nu doar în geopolitică şi economie, dar şi în în termeni energetici. Iar propria producţie de energie nu este suficientă pentru a satisface această economie în continuă creştere, care coboară acum de la 13-14% la 7-7.5%, lucru care este numit „noua normalitate”. De asemenea, încearcă să diversifice producţia pe lângă cea de cărbune, pentru că acesta domină economia lor energetică. Aşa că au nevoie de mai mult petrol, de mai multe gaze naturale, au nevoie de noi facilităţi nucleare, dar şi de noii carburanţi care apar pe pieţele internaţioanale datorită dezvoltărilor tehnologice. Iar China este şi liderul mondial în tehnologia maşinilor electrice, în special în domeniul bateriilor. De aceea, China trebuie să iasă în lume şi să-şi asigure o securitate energetică mai mare. Ce face acum este să investească masiv în ţările bogate în resurse, indiferent dacă este vorba de petrol, în Brazilia, Africa, Rusia, aproape peste tot în lume, chiar şi în regiunea Kurdistan din Irak, în Iran. Sunt peste tot. Şi nu investesc doar în petrol, ci şi în gazul natural şi cel lichefiat. Iar în ceea ce priveşte energiile regenerante, este de asemenea lider mondial în termeni de tehnologie, finanţe şi aplicaţii răspândite ale tehnologiilor regenerante în orice aspect al economiei sale. Putem spune deci despre China că este o putere mondială în domeniul energetic şi că aduce cu ea nu doar tehnologie şi cerere şi câştiguri eficiente, lucruri de care China are mare nevoie, dar vine şi cu finanţe. Este singura ţară din lume care poate băga sute de miliarde de dolari în economia internaţională, aşa cum face deja prin iniţiativa Belt and Road (n.r. - O centură, un drum), care implică mai mult de 60 de ţări şi în fiecare an au un buget de 900 de miliarde de dolari, care este investit în energie şi proiecte de infrastructură. Acesta este motivul pentru care, de câte ori vorbim despre economia globală şi proiecte de viitor, trebuie adusă China în mod obligatoriu în discuţie, nu doar ca jucător, ci şi ca decident şi influenţator major în orice decizie care ţine de domeniul energetic.
Cristina Cileacu: Aţi menţionat tehnologia şi dacă vedem că SUA se retrage din Acordul Climatic, de la Paris, putem să spunem despre China că îşi asigură şi poziţia de lider mondial în domeniul energiei curate. Cum putem traduce acest lucru în realitate, adică vor conduce lumea la nivel energetic, atât în privinţa resurselor clasice, cât şi a celor noi?
Mehmet Ogutcu: Am citit de curând o analiză interesantă despre riscul în economia globală şi sistemul geopolitic, făcută de un analist american faimos şi din punctul lui de vedere, cel mai riscant lucru din lume este expansionismul Chinei, care va umple golul lăsat de SUA. Este deci o îngrijorare, mai ales în SUA, că, China va umple acest gol la nivel de lider mondial, pe care îl lasă în urmă SUA. Un anume domeniu în această privinţă sunt schimbările climatice. Cum preşedintele Trump renunţă la toate angajamentele SUA asupra Acordului Climatic şi China îşi intensifică eforturile şi intră în peisaj ca lider în negocierile despre schimbările de climă şi în implementarea măsurilor. Nu se întâmplă acest lucru pentru că China are o politică benignă care o face să îi pese mai mult de planetă, ci este propriul interes, pentru că China suferă foarte mult din cauza poluării locale şi de asemenea, din cauza consecinţelor schimbărilor de climă de la nivel global. Din acest motiv, China preia conducerea şi până acum, în ceea ce priveşte tehnologia, în termeni de execuţie a angajamentelor şi de canalizare a finanţelor spre reducerea emisiilor de carbon şi alte cerinţe ale economiilor verzi. China este lider mondial în aceste direcţii şi SUA vor avea dificultăţi în a o ajunge din urmă, chiar dacă decid să îşi schimbe politicile în viitorul apropiat.
***
Consumul de energie creşte sau scade în funcţie de mărimea populaţiei şi de cât de mult se dezvoltă economiile fiecărui stat. În ultimii ani, harta lumii s-a schimbat din acest punct de vedere. Se spune că atunci când China face schimbări, ele se resimt destul de rapid la nivel global. Iar China, dar şi alte ţări din regiune, consumă tot mai mult.
***
Cristina Cileacu: Am început interviul despre China, dar să ne mutăm spre Europa, deci vom traversa Asia Centrală şi ţările din Caucaz, unde vedem că sunt multe resurse, dacă vorbim despre petrol şi gaz, dar principala problemă este aceeaşi de mai mulţi ani: transportul acestor resurse spre restul lumii.
Mehmet Ogutcu: Pentru transportul de energie, ce ştim acum este faptul că cea mai mare cantitate de energie este produsă în regiuni unde cererea este neglijabilă şi trebuie să fie transportată în regiuni unde centrele de consum sunt foarte puternice. Şi în acest sens, cred că principalele regiuni din lume în momentul de faţă sunt China, India, alte economii asiatice şi Europa, în multe feluri. Dar în Europa vedem o scădere a cererii, de aceea, deşi această descreştere va continua, Europa va rămâne una dintre cele mai mari pieţe din lume pentru energie şi produsele energetice şi nu este o nevoie urgentă pentru Europa să aducă petrol, gaz şi alte tipuri de energie din Asia Centrală, zona Caspică, estul Mediteranei, sau Iran, Irak, via Turcia, spre Europa. Pentru că Rusia rămâne principalul furnizor de gaz natural pentru Europa şi cred că acest lucru nu se va schimba pentru mult timp de acum înainte. Apoi, Norvegia, care nu este membru UE, este un jucător important în ceea ce priveşte gazul natural, în special pentru UE. Urmează nordul Africii, Algeria, Libia, care are probleme acum şi poate în viitor, şi Egipt, vor continua să fie furnizori importanţi pentru Europa. Apoi este gazul lichefiat, care aduce flexibilitate atât pentru pieţe, cât şi pentru preţuri şi contractele semnate deja cu Rusia sau alţi producători în trecut. Poţi construi în mai puţin de un an facilităţile plutitoare pentru gazul lichefiat (n.r. staţiile), care te pot ajuta să aduci acest tip de gaz oricând ai nevoie. Iar preţul ar putea fi puţin mai mare decât gazul obişnuit, dar oferă o flexibilitate uriaşă şi te ajută să negociezi afaceri mai bune cu producătorii de gaz natural. De aceea, nu văd niciun proiect imediat pentru aducerea petrolului, gazului sau altor resurse, prin condute, spre Europa, pentru că cererea este limitată. În mod clar nu este o nevoie imediată pentru petrolul şi gazul din Asia Centrală să fie adus în Europa şi pieţele mari de acum, China, India, Turcia şi Uniunea Europeană, au acum o abundenţă de resurse, un lucru destul de semnificativ de ţinut minte, pentru că în trecut vorbeam mereu despre sărăcia de resurse. Acum avem o abundenţă de resurse, care vin din surse variate. Cumpărătorii sunt regii în piaţă şi dacă luăm în calcul şi SUA, care sunt un furnizor major de petrol şi gaz lichefiat. În ceea ce priveşte petrolul, ne aşteptăm ca până în noiembrie 2019, SUA, dacă lucrurile continuă ca acum, vor deveni cel mai mare producător de petrol din lume şi va lua rolul Arabiei Saudite care este acum cel mai mare producător din lume. La fel şi în producţia de gaz de şist şi gradual vor creşte şi exporturile de gaz lichefiat. Deci sistemul energetic mondial nu va mai fi aşa cum îl ştim de zeci de ani. Trecem într-o eră nouă în care jucătorii şi jocul se vor schimba, şi la fel şi structura preţului, tehnologiilor, finanţelor. Cred că toate companiile şi guvernele trebuie să fie pregătite pentru ceea ce urmează să vedem nu doar în 2018, ci şi după aceea. Avem o situaţie energetică nouă, în care, bineînţeles, energia verde va deveni tot mai importantă şi va înlocui treptat cărbunele şi alţi carburanţi fosili.
***
Energia verde cucereşte pieţele internaţionale. Vedem cum deşerturile se transformă în parcuri fotovoltaice, câmpurile, mările şi oceanele devin locuri în care apar tot mai multe turbine eoliene, energia geotermală este la îndemână, iar exemplele de resurse regenerabile pot continua. Sunt însă şi suficiente?
***
Cristina Cileacu: Vedem că energia verde se dezvoltă în ţări care au deja acea abundenţă de resurse despre care vorbeaţi. Dacă este să vă dau un exemplu, Kazahstanul investeşte foarte mult în dezvoltarea acestor energii verzi. Cât de sustenabilă este această intenţie, când vom vedea planeta folosind doar energii verzi?
Mehmet Ogutcu: Nu cred că se va întâmpla în timpul vieţii noastre şi chiar puţin mai departe de această perioadă. Cred că este nevoie de orice fel de combustibil. Cărbune, nu poţi ignora cărbunele. Da, este o sursă murdară de energie, dar nu o poţi ignora. În continuare, două treimi din economia Chinei este bazată pe cărbune. Este la fel în Rusia, India, chiar şi în SUA, Germania, Japonia, deci cărbunele este important. Nici petrolul şi gazul nu sunt de neînlocuit. Ce vreau să spun este că energiile regenerabile, energiile verzi, îşi vor creşte treptat influenţa, care a pornit foarte de jos. Acum, partea de energie regenerabilă la nivel mondial nu este mai mare de 7%. Chiar dacă se va dubla, va fi doar 14%. Deci nu vom avea în totalitate energie verde în sistemul nostru global, dar ne îndreptăm spre o eră unde partea de piaţă a acestui tip de energie va creşte treptat. Probabil mai repede decât ne aşteptăm noi, pentru că dacă ne uităm la proiecţiile făcute acum 15-20 de ani, nu au prevăzut ceea ce avem deja astăzi. Poate va fi o etapă revoluţionară în tehnologie şi vom avea o tranziţie mai rapidă la energiile regenerabile decât anticipam. Oricum, în cazul energiilor regenerabile, au scăzut destul de mult preţurile. Nu ne puteam imagina aşa ceva. Dar şi acest lucru este cumva perturbator, pentru că investitorii vor dori să ştie în mod clar ce câştiguri vor avea şi în cât timp tehnologiile lor vor fi depăşite. Dacă este mai puţin de 10 ani, cum pare acum situaţia, - în fiecare an, din când în când, avem tehnologii noi care apar pentru vânt, resursele geotermale şi energia fotovoltaică - atunci eziţi. Este ca Iphone-ul pe care îl ai. Să cumpăr modelul de acum sau să aştept Iphone 11, care va apărea la un moment dat pe piaţă. De aceea, tehnologia joacă un rol cumva distructiv în cazul energiilor regenerabile. Dar, în termeni financiari, nu sunt dificultăţi. Cea mai mare parte a fondurilor deja alocate pentru industria hidrocarburilor sunt acum relocate şi canalizate spre energiile regenerabile, în cantităţi semnificative. De aceea, viitorul nostru va fi al energiilor regenerabile, dar fără să uităm rolul cheie pe care carburanţii fosili îl joacă. Şi energia nucleară de asemenea va creşte treptat şi va deveni răspândită în toată lumea, nu doar în pieţele emergente, unde este deja. Dacă ne uităm la imaginea oferită de noile tehnologii, nu mai trebuie să investim sume de peste 20 de milioane de dolari în centrale nucleare pentru 4, 5, 6 gigawatti. Acum avem reactoare mai mici. Acesta este un alt trend. Pentru a spune acest lucru trebuie să fii atent la tehnologie, încotro se îndreaptă, şi nu trebuie să investeşti sume uriaşe de bani în proiecte impresionante, care pot deveni redundante sau depăşite în următorii 3-5 ani.
Sectorul românesc al Mării Negre a fost locul în care, în 2015, s-a descoperit un zăcământ important de gaz. Perimetrele unde sunt aceste resurse se administrează de diferite companii străine, de la care statul român primeşte redevenţe. Piaţa va decide dacă începe sau nu exploatarea noilor zăcăminte.
***
Cristina Cileacu: Marea Neagră, pe care mulţi specialişti în energie o numesc „noua Mare a Nordului”. Jucătorii importanţi din zonă sunt Rusia şi Turcia. Credeţi că dacă România va exploata aceste resurse poate deveni de asemenea un jucător, dacă ne referim la exportul de gaze măcar spre Europa?
Mehmet Ogutcu: Cred că România este deja un jucător important în sud-estul Europei, din multe puncte de vedere, nu doar în energie, dar şi geopolitic şi economic, dar şi ca centru de atracţii culturale. Cred că România va beneficia semnificativ din recentele descoperiri din Marea Neagră, pe care le administrează OMV şi de care sunt interesate şi Chevron şi Exxon Mobil. Credem că din 2019 încolo, dacă proiectul merge înainte aşa cum este stabilit, România va avea un surplus de gaz natural şi poate exporta până la 4 miliarde de metri cubi, ceea ce este semnificativ pentru regiune, în mod special în sud-estul Europei. În ceea ce priveşte petrolul România este deja un jucător major, dar credem că va fi şi în cazul gazului natural. Aşteptările ca Marea Neagră să devină noua „Mare a Nordului” sunt în atenţia tuturor de mult timp şi au fost foarte multe explorări atât în estul Mării Negre, cât şi în vestul ei şi spre Crimeea. Până acum nu s-au descoperit resurse majore, de care să vorbească lumea. Ştim că petrolul este acolo, la adâncime mare, dar poate că atunci când preţurile vor creşte la un nivel care vor justifica acest gen de explorare, atunci poate ar putea să aibă loc. Ştim că sunt aceste resurse în Marea Neagră, dar poate acum nu este momentul să se bage miliarde în activităţile de explorare de acolo, în afară de zonele unde suntem siguri că petrolul şi gazele pot fi extrase, cum se întâmplă deja, în mod special cum am spus, în privinţa gazului, în România.
***
Cantităţile impresionante de petrol şi gaz care sunt în Orientul Mijlociu continuă să fie vulnerabile din cauza fluctuaţiilor de securitate din zonă. Şi pentru că lucrurile sunt legate unele de altele, nesiguranţa de aici poate afecta furnizarea lor spre alte state şi implicit, securitatea lor energetică, pe termen mediu şi lung.
***
Cristina Cileacu: Ce spuneţi de Orientul Mijlociu, pentru că ştim că acolo sunt 48% din totalul resurselor de petrol din lume. Dar este foarte multă nelinişte, ca de obicei în zonă. Războaiele din Siria şi Irak nu sunt încă încheiate, am văzut că mai recent sunt probleme şi cu Iran, poate vom vedea anumite dezvoltări ale acestor evenimente, poate nu. De asemenea, ţările din Golf au probleme diplomatice încă nerezolvate. Cine va stabili preţurile după ce această situaţie se va mai calma sau poate că nu?
Mehmet Ogutcu: Orientul Mijlociu va rămâne una dintre cele mai instabile zone din lume, care ameninţă şi securitatea noastră, mă refer la siguranţă, dar şi la securitatea energetică. Ne va afecta vieţile, pentru că acolo există potenţial pentru dezvoltarea terorismului, care se va răspândi peste tot în lume. Cred că riscul geopolitic principal în lumea zilelor noastre este ameninţarea care se profilează în legătură cu Iranul. Vor strânge SUA şi mai mult şurubul în cazul Iranului, nu doar în privinţa sancţiunilor, care ar putea duce la confruntări dure. Cred că aceasta este ţara pe care trebuie să o urmărim cu foarte mare atenţie, pentru că acest lucru va ţine pe loc şi progresul economic al Iranului, pentru că sancţiunile nu vor fi integral ridicate şi va avea dificultăţi în a-şi vinde produsele energetice şi în atragerea de investiţii mai multe în economia lor săracă în lichidităţi. Ce se va întâmpla în Siria este de asemenea de importanţă critică pentru fiecare dintre noi, în termeni de riscuri geopolitice. Iar Rusia este acum cel mai mare jucător din zonă, datorită prezenţei sale militare, au baze terestre şi navale şi susţin regimul din Damasc. Este o regiune pe care trebuie de asemenea să o urmărim şi de asemenea şi criza în creştere dintre israelieni şi palestinieni va fi un alt punct dur în 2018. Toate acestea vor afecta semnificativ, „jocul” energetic din regiune. Regiunea la care te referi, Orientul Mijlociu, va continua să fie o sursă de probleme atât pentru ea însăşi, cât şi pentru ţările de din afara ei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
