Spania susține că ar putea ajuta la eliminarea dependenței de gazul rusesc dacă este construit un gazoduct care să o lege de Europa Centrală, însă Franţa se opune unui astfel de proiect, care este susținut de Germania, Portugalia, dar și de Comisia Europeană.
Ministra spaniolă pentru tranziţie ecologică, Teresa Ribera, a declarat, săptămâna trecută, că Enagas, proprietarul şi gestionarul reţelei de gaz spaniole, estimează la „aproximativ opt până la nouă luni” timpul necesar pentru ca un astfel de gazoduct să fie operaţional de partea spaniolă, dar a subliniat, în acelaşi timp, că totul depinde de partea franceză.
Ministerul francez pentru Tranziţie Energetică a primit aceste afirmaţii cu reticență, susținând că un astfel de proiect ar necesita mulţi ani pentru a fi operaţional şi „nu ar răspunde, prin urmare, crizei actuale”.
Între timp, ministerul francez a adus noi argumente pentru a arăta de ce Parisul „se delimitează categoric” de interesul manifestat de Germania, Spania, Portugalia şi de Comisia Europeană în legătură cu acest gazoduct care să lege Peninsula Iberică de Europa Centrală, relatează agenția EFE, preluată de Agerpres.
Gazoductul MidCat, o idee mai veche abandonată în 2019
Este vorba, în fapt, de revitalizarea unei idei mai vechi, abandonată însă în anul 2019: proiectul gazoductului MidCat.
Ideea gazoductului MidCat a fost lansată în anul 2013 şi acesta ar fi urmat să lege regiunea spaniolă Catalonia de sud-estul Franţei, traversând Pirineii. Însă în lipsa unui acord privind finanţarea şi a unui sprijin real din partea Franţei, care nici atunci nu era convinsă de utilitatea proiectului, în 2019 acesta a fost în cele din urmă abandonat.
În plus, în 2018, un studiu de fezabilitate comandat de Comisia Europeană ajunsese la concluzia că o asemenea infrastructură, cu un cost estimat de peste 440 de milioane euro, nu ar fi nici rentabilă şi nici necesară.
Dar în noul context generat de războiul din Ucraina şi de sancţiunile europene împotriva Rusiei, care implică riscul sistării livrărilor de gaze ruseşti, la care se adaugă ambiţiile UE de a-şi diminua dependenţa energetică faţă de Rusia, această idee a fost recent readusă în discuţie.
Primul care a pledat recent pentru construirea unui astfel de gazoduct este cancelarul german Olaf Scholz, a cărui ţară se numără printre membrele UE cele mai dependente faţă de gazele ruseşti şi caută intens alternative.
De ce se împotrivește Franța
Însă Franţa a semnalat că, în primul rând, realizarea unui proiect de acest fel ar necesita mulţi ani înainte de a deveni operaţional, fiind nevoie de studii şi de lucrări, nemaivorbind de eventuala opoziţie a populaţiei de pe traseul conductei şi a asociaţiilor ecologiste, situaţie semnalată şi în analizele premergătoare deciziei din 2019 de renunţare la acest proiect.
De asemenea, un astfel de proiect ar necesita costuri semnificative, de „cel puţin 3 miliarde de euro”, este un alt argument prin care Parisul își justifică opoziţia sa faţă de respectivul gazoduct.
Franţa propune în schimb construirea unor terminale pentru gaze naturale lichefiate (GNL) în părţile de nord şi de est ale Europei, în special în Germania, şi mai ales a unor terminale flotante temporare (cum este cel care ar urma să fie dat în folosinţă peste un an în portul francez Le Havre), considerând că acestea ar reprezenta „investiţii mai mici şi mai rapide” care să permită înlocuirea gazului rusesc.
În plus, Parisul consideră inoportună o investiţie într-un gazoduct exploatabil zeci de ani în condiţiile în care UE şi-a propus reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin reducerea consumului de combustibili fosili, printre care şi gazul natural, estimând aşadar că o asemenea investiţie ar fi contrară obiectivelor de mediu ale UE.
În acest sens, guvernul francez manifestă îndoieli că, din punct de vedere tehnic, respectivul gazoduct ar putea fi în viitor convertit pentru transportul hidrogenului verde, aşa cum pledează Spania, ţară care de asemenea susţine revigorarea proiectului MidCat.
Prin urmare, „toate aceste elemente trebuie să facă obiectul unui dialog între statele membre (ale UE) implicate pentru a ţine cont atât de provocările solidarităţii europene care sunt esenţiale, dar şi de obiectivele noastre climatice”, a conchis Ministerul francez al Tranziţiei Ecologice.
Editor : Luana Pavaluca
