Forfotă mare pe platforma Vulcan din Bucureşti. Construirea utilajului de foraj care va lua drumul Kuweitului este evenimentul anului pentru vechea fabrică aflată acum în insolvenţă. Aşa că a fost sărbătorit cu foştii angajaţi ai întreprinderii, iar cei 500 de salariaţi care au mai rămas aici au primit salopete noi.
„Nu domnule, aşa suntem noi, domnule, aşa lucrăm noi: curaţi, aranjaţi!”, spune glumind un muncitor.
Muzica formaţiei Phoenix răsună din boxe, chiar lângă sonda ce miroase a vopsea proaspătă.
Vechii vulcanişti, invitati la sărbătoare, şi-au amintit de vremurile când aveau 14.000 de colegi de serviciu. Decăderea fabricii care livra în trecut 5% din utilajul petrolier pe plan mondial a venit odată cu închiderea a şapte rafinării din ţară şi reducerea zăcămintelor de petrol.
„N-am mai avut nici oameni competenţi care să ne scoată dincolo de gard, cum spun eu”, spune Alexandru Păduraru, liderul de sindicat de la Vulcan.
„Pentru România, din păcate, partenerul nostru ne-a anunţat că programul de investiţii pe anul în curs a fost redus”, spune Remus Vulpescu, directorul general de la Vulcan.
„Ţine şi de epuizarea unor zăcăminte, ţine şi de neadaptarea industriei de la noi la ceea ce înseamnă competiţie globală”, explică Răzvan Nicolescu, fost ministru al energiei.
Pornirea uriaşului utilaj petrolier a fost primită cu aplauze, ca în vremurile în care fabrica producea 1500 de sonde pe an. Acum, contractul cu statul arab care prevede livrarea a 200 de sonde în cinci ani, este văzut ca unicul colac de salvare pentru fabrică.
Această pompă de extragere a ţiţeiului este cea mai mare fabricată în România. Produce 1000 de barili pe zi. Din păcate, nu va produce pentru România, ci va pleca la export, în Orientul Mijlociu. Se numeşte „Elefantul arab”.
Sonda poate extrage petrol de la 4 kilometri adâncime, timp de 40 de ani, cu opriri doar pentru schimbarea uleiului. Costă 200.000 de dolari, iar la acest preţ poate fi amortizată în doar două săptămâni de exploatare în ţările arabe.