Inamicul ascuns al economiilor începe să lovească în țările din zona euro
Inflația zonei euro a intrat în teritoriu negativ în august: la minus 0,2% de la plus 0,4% în iulie. Influența mare a venit dintr-o reducere considerabilă la prețurile energetice, de 7,8%. Și chiar dacă poate fi considerat un factor de volatilitate, totuși, structural, sunt probleme.
Indicele la servicii a scăzut la 0,7%, de la 0,9% în luna precedentă. Și pe toate marile categorii avem aceeași tendință.
Inflația de bază, definitorie pentru politicile monetare, a coborat abrupt de la 1,3% la 0,6%. O prăbușire care confirmă, de fapt, suspiciunea din primul moment al grozăviei pe care o traversăm - este o criză deflatorie. Și impactul nu este totuși la adevărata lui magnitudine - șomajul, care chiar și ajuns la 7,9% în zona euro, este totuși ținut în frâu prin schemele de sprijin. Când acesta se va adânci, impactul asupra consumului va crește, pe cale de consecință, și asupra prețurilor.
În zona euro chiar sunt câteva țări în care deflația este șoc de pe acum - Cipru, minus 2,9%, Grecia minus 2,1%. E drept că pe alocuri au mai fost și tăieri de taxe pentru a sprijini consumul, cum a făcut Germania cu unele componente de TVA, dar în esență nu schimbă datele.
Cazul Germaniei. Scăderea TVA a împins economia spre deflație
Preţurile de consum în Germania au coborât în teritoriul negativ în luna august, pentru prima dată în ultimii patru ani, ca urmare a reducerii cotei de TVA pe care Guvernul condus de Angela Merkel a decis-o în ideea de a ajuta cea mai mare economie europeană să îşi revină după şocul provocat de pandemia de coronavirus. Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) a fost redusă în Germania de la 19% la 16% începând cu 1 iulie, o măsură de relansare al cărei cost, în termeni de diminuare a veniturilor fiscale, este estimat la 20 de miliarde de euro.
Guvernul de la Berlin speră că această reducere precum şi alte măsuri de stimulare vor ajuta companiile şi consumatorii să îşi revină mai rapid după şocul coronavirusului care în al doilea trimestru a aruncat economia germană în cea mai gravă recesiune din istorie.
Datele venite din Germania arată însă că cel puţin pentru moment, pericolul deflaţionist este mai ameninţător decât cel inflaţionist.
Atât în Germania cât şi în zona euro în ansamblu, inflaţia rămâne mult sub obiectivul avut în vedere de Banca Centrală Europeană, respectiv o creştere a preţurilor inferioară, dar apropiată de 2% pe an.
O scădere de prețuri înșelătoare
Scăderea de prețuri este doar aparent în favoarea consumatorului. Este însă un fenomen cu efecte cumplite. Apare ca urmare a scăderii cererii. Are ca rezultat erodarea profitabilității pentru companii, care mai departe pot avea probleme cu angajarea - la început nu mai angajează și nu mai acordă majorări salariale. Apoi, trec la concedieri. Care au ca rezultat o scădere și mai mare a consumului și se formează un cerc vicios, care aduce cote uriașe ale șomajului și falimente.
Această apariție a deflației arată în ce parte înclină balanța. Apariția stimulilor monetari și fiscali uriași pentru a oferi plase de siguranță a venit la pachet cu teama că valul de bani va avea efecte inflaționiste. Nu afectează inflația, dar în același timp arată un drum dificil al recuperării.
Desigur, pe termen lung, se poate merge în această direcție, a creșterilor de prețuri, banca centrală americană a anunțat că va tolera o inflație mai mare, dar o astfel de evoluție ține mai degrabă de decizii viitoare - păstrarea excesului monetar dincolo de momentul optim în care ar trebui retras.
Editare web: Luana Păvălucă
