Remus Borza: Spitalele publice. Câtă ipocrizie mai tolerăm?

Data publicării: 26.04.2018 14:02

Indiferent cât ar crește salariile personalului medical, pliculețul cu bani va rămâne nelipsit din spitalele publice. Sunt județe în care Spitalul Județean este cel mai mare angajator, iar 50% din personal este administrativ. Sistemul public de sănătate este o mare gaură neagră, spune deputatul independent Remus Borza într-o analiză a sistemului medical din România.

Remus Borza: ”Guvernul a majorat, cu data de 1 martie, salariile personalului medical. Sunt medici cărora li s-a triplat salariul. Ajung la 14-16 mii lei lunar. În prezent, marea supărare a personalului medical este că s-au plafonat sporurile. Nu mai sunt la 80%, ci la 30%. În continuare și indiferent cât ar crește salariile, pliculețul nu va dispărea din spitalele publice. În ședința de Guvern, miniștrii Finanțelor, Sănătății și Muncii au primit ultimatum să găsească o formulă pentru a satisface revendicările sindicale.

Cel mai mare angajator, Spitalul Județean

Avem prea multe spitale în sistemul public de stat, peste 350. Ar trebui să avem doar 40 de spitale noi, mari și late în fiecare reședință de județ, dotate cu aparatură și tehnică de investigație medicală de ultimă generație și populate cu medici și personal medical bine pregătit și bine plătit. În rest, dezvoltate medicina ambulatorie și SMURD-ul care să transporte în bune condiții și în timp util acuții și cronicii la spitalele județene sau universitare.

Sunt foarte multe județe în care cel mai mare angajator este Spitalul Județean. La toate spitalele din țară 50% din ștatul de funcții sau din organigramă este populat cu personal administrativ sau TESA. Sunt peste 1.000 de “specialiști” în resurse umane, contabilitate, administrativ și tehnic la fiecare spital. A venit timpul ca o parte din ei să fie trimiși în economia reală unde există un deficit de peste 500.000 de locuri de muncă.

Gaură neagră

Sistemul public de sănătate este o mare gaură neagră, în care aruncăm zeci de miliarde de lei în fiecare an. Am ajuns, în 2018, la 42 de miliarde de lei alocări bugetare pentru sănătate. Anul trecut, am avut 38 de miliarde de lei, iar în 2016, 32 de miliarde de lei alocări bugetare pentru Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În ultimii 20 de ani, am finanțat sistemul public de sănătate cu peste 150 miliarde de euro! Cu toate acestea, n-am fost în stare să construim nici măcar un spital public nou, din contră: în 2010 am închis 69. Și n-a fost o măsură rea. Deși sistemul public de sănătate a avut bugete generoase, România deține prima poziție în Europa la mortalitatea infantilă, la mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare și de infecțiile nosocomiale. În fiecare an, mii de români mor din cauza culpei medicale, a indolenței și nepăsării personalului medical. Nu subfinanțarea este problema sistemului public, cum greșit afirmă unii, ci managementul defectuos al resursei umane și financiare.

Fluturașul unui șofer de pe Ambulanță de la Iași

Un șofer de pe Ambulanță de la Spitalul Județean Iași în urma majorărilor salariale de la 1 martie are un brut de 13528 de lei și un venit net de 8793. O fi puțin pentru un șofer? Câtă ipocrizie să mai tolerăm în discursul și atitudinea reprezentanților sindicatelor. Managerii de spitale trebuie să-și optimizeze organigramele și ștatele de funcții. Să opereze de urgență reduceri de personal pe palierul administrativ și TESA. Reducerile salariale astfel obținute să fie redistribuite personalului medical”.