Am tot vorbit de stimularea excesivă a importurilor și de lipsa de ofertă internă, care ne strică bioritmul. Pe al nostru și al economiei. Și e o situație concretă în care creșterea nivelului de trai și consumul au prins pe picior greșit industria autohtonă. Vânzările de ciocolată din România au ajuns la un nivel record anul trecut şi au depăşit 5 miliarde de lei. Asta după ce sectorul a înregistrat un avans de 20 de procente, comparativ cu 2016, potrivit unui studiu de piaţa KeysFin. Doar că...nu prea mai avem fabrici de ciocolată!
Consumul de ciocolată a urcat semnificativ, din moment ce în România a crescut puterea de cumpărare, dar în acelaşi timp au crescut şi preţurile.
Totuşi, raportat la ţările occidentale, consumul de la noi este încă foarte redus, iar România se află în continuare pe ultimele locuri. Potrivit datelor Eurostat, un român mănâncă, în medie, 2,2 kilograme de ciocolată pe an, în condiţiile în care ungurii mănâncă aproape dublu. Şi să nu mai vorbim de elveţieni, care consumă 11 kilograme de ciocolată pe cap de locuitor, media Uniunii Europene fiind de 10 kilograme.
În România, avem însă un consum alimentat de importuri. Dacă în urmă cu 13 ani, producţia internă acoperea peste 80% din vânzări, în prezent consumul de ciocolată este acoperit în aceeaşi proporţie, însă din import. România mai are în prezent doar câteva fabrici de ciocolată şi dulciuri, care pot fi numărate pe degetele de la o mână. Asta după ce în 2009, fabrica Poiana din Braşov a fost închisă, iar linia de producţie era anunţată să fie transferată în Bulgaria. Au mai rămas două unităţi mari de producţie a ciocolatei, Kandia şi Heidi Chocolat, ambele deţinute de grupul austriac Meinl, cu cifre de afaceri în jurul a o sută de milioane de lei.
România are de asemenea şi o fabrică de ciocolată decorativă, ale cărei produse sunt exportate în toate ţările europene. Este fabrica de la Tigveni, la doar câţiva kilometri de Piteşti, deținută de Marco Polo, reprezentanta locală a cunoscutei companii italiene de produse din ciocolată Dolcerie Veneziane.
Piaţa locală nu se poate mândri cu multe fabrici de ciocolată şi prin urmare, cererea nu poate fi acoperită cu ofertă internă. Piaţa românească reuşeşte să îşi consolideaze profitabilitatea prin mai multe vânzări cu ciocolată de peste hotare. Dacă în 2012, cele 786 de firme producătoare sau distribuitoare de ciocolată raportau un profit de peste 107 milioane de lei, anul trecut estimările arată că acesta a fost de aproape trei ori mai mare, în condiţiile în care numărul companiilor care a activează pe piaţa din România a scăzut la 758.