Constructorul francez ar da un ultimatum în aceste zile guvernului de la Bucureşti, potrivit cotidianului La Tribune. E o chestiune gravă, totuşi trebuie să ne uităm puţin şi la context. În aceste zile, ministrul apărării Mihai Fifor e în vizită în Franţa, va discuta inclusiv cu oficialii Airbus şi de fapt acesta este un mesaj clar către guvernul României: Faceţi ceva cu acea comandă promisă şi de mult amânată. Airbus a venit cu fabrica aici, a investit 100 de milioane de euro, în urma promisiunii că statul român va veni cu o comandă consistentă. De doi ani însă europenii sunt duşi cu zăhărelul.
Comenzile date până acum de România au favorizat clar grupurile americane, de la sistemele de rachetă până la echipamentele pentru forţele terestre.
Sunt avansate şi negocierile cu grupul american Bell pentru achiziţia a 45 de elicoptere de atac Viper. Negocieri deschise mult mai târziu decât cele cu Airbus. Bell a promis şi el o linie de asamblare la Ghimbav, acolo unde are şi grupul european fabrica inaugurată în toamna lui 2016. Însă nu prea se face mare lucru acolo.
De la început, Airbus a anunţat că are nevoie de o comandă fermă din partea României de 16 elicoptere pentru a da drumul serios la producţie. O producţie ar urma să fie îngroşată şi prin comenzi externe. Mai nou pretenţia a fost redusă la 15 aparate H215, însă guvernul actual a tot întins coarda. Promite comenzi din partea ministerului de Interne, nu din partea armatei şi nu este anunţată o cifră exactă. Ministrul Apărării susţinea, în toamnă, că va plăti un avans de 30% pentru 4 modele de elicoptere H215. Nu a făcut-o nici până acum. Însă se pot comanda doar 5-7 elicoptere şi nu se justifică investiţia europeană. Linia de asamblare e proiectată pentru o capacitate de producţie de 15 aeronave pe an, dar deocamdată stă degeaba. Se fac doar lucrări de mentenanţă.
Divizia de elicoptere are un parteneriat strategic cu uzinele IAR de la Ghimbav, sub numele Eurocopter. Cele 2 grupuri au creat încă din 2000 o alianţă în care partea română deţine 49%. Airbus chiar este dispusă să lase IAR Ghimbav să fie contractor principal în înţelegerea cu statul român.
În lipsa unei comezi ferme, Airbus ameninţă că desface linia de asamblare, o mută în altă ţară şi abandonează cu totul unitatea de la Ghimbav.
La Tribune scrie că Airbus se teme să nu păţească în România acelaşi lucru care i s-a întâmplat şi în Polonia. Aceasta are de mai bine de 10 ani o fabrică de elicoptere Sikorsky, din familia Lockheed Martin. A renunţat la Airbus.
România ar putea face la fel. Recent Romaero Băneasa a semnat un parteneriat cu Lockheed Martin, pentru a face în Bucureşti un centru de echipare şi mentenanţă. Această înţelegere ar putea fi un punct de plecare către o viitoare achiziţie de elicoptere Black Hawk, după cele de atac Viper.
Există, însă, specialişti care susţin că aeronavele americane sunt mai dotate, au performanţe mai bune în situaţii reale de luptă. Cele Airbus zboară la mici altitudini şi se pretează, mai degrabă, intervenţiilor în situaţii de urgenţă.
Un Viper american are un cost estimat la peste 30 de milioane de dolari, pe când modelul european H215 sare de 20 de milioane de dolari bucata doar într-o variantă care conţine toate echipamentele opţionale. Dar din partea europenilor, toate ofertele de achiziţii au venit cu promisiunea unei implicări mari a economiei româneşti. Pe când americanii au alt stil şi preferă să profite de poziţia lor în NATO. Se bazează pe faptul că România tinde, deseori, să aleagă strategic.