Analiză De ce continuă SUA să urmărească mirajul unui acord Israel-Hamas. Istoria ne arată un eșec repetat, dar America nu poate renunța

Timp de luni bune, Statele Unite au urmărit o himeră - un acord pentru eliberarea ostaticilor din Gaza, pentru a pune capăt agoniei civililor palestinieni de acolo și pentru a întrerupe luptele dintre Israel și Hamas, scrie CNN într-o analiză despre implicarea Washingtonului în problema conflictului din Fâșia Gaza.

Însă obiectivul său nu a părut niciodată mai îndepărtat, iar administrația Biden a fost rareori mai distantă față de prim-ministrul Benjamin Netanyahu de la atacurile teroriste Hamas din 7 octombrie 2023 și de la începutul atacului israelian asupra Fâșiei Gaza.

Atunci când o administrație prezice în mod repetat că un obiectiv de politică externă este în vizor, dar nu reușește să îl atingă, așa cum a făcut-o aceasta, ea riscă să își distrugă credibilitatea și să pară că a ratat una dintre prioritățile sale principale. Este inevitabilă examinarea dăunătoare din punct de vedere politic a motivelor pentru care administrația Biden a risipit capitalul pentru un obiectiv aparent fără speranță și a modului în care a evaluat atât de greșit situația.

Echipa președintelui Joe Biden se confruntă cu toate aceste consecințe negative, iar expunerea sa este deosebit de acută deoarece acum pare să opereze într-o realitate diferită de cea a lui Netanyahu. Washingtonul susține că un acord este la nouă zecimi de finalizare după diplomația care implică SUA și Qatarul, în timp ce liderul israelian neagă că este aproape.

De ce SUA nu se pot retrage

Motivațiile care au condus administrația în acest cerc vicios al eșecului nu s-au schimbat. Așadar, Washingtonul nu poate renunța. Biden este supus unei presiuni și mai mari pentru a obține eliberarea americanilor despre care se crede că sunt reținuți în Gaza, după uciderea de către Hamas a lui Hersh Goldberg-Polin, un cetățean americano-israelian aflat printre cei șase ostatici ale căror cadavre au fost găsite duminică.

De exemplu, chiar și o șansă infimă de a ajunge la un acord, care ar putea cruța alți ostatici, ar avea consecințe umane uriașe.

Dorința fermă a administrației de a preveni extinderea conflictului regional înseamnă, de asemenea, că încheierea războiului rămâne imperativă. Casa Albă are atât motive politice, cât și umanitare pentru a pune capăt măcelului civililor palestinieni. Furia față de aceste victime, în special în rândul progresiștilor și al alegătorilor arabo-americani în această toamnă, ar putea amenința speranțele electorale ale vicepreședintelui Kamala Harris în statul cheie Michigan, de exemplu.

Decizia lui Biden de a-și încheia candidatura pentru realegere a introdus o dimensiune nouă și personală a crizei din Orientul Mijlociu pentru președinte. Dacă nicio încetare a focului nu va avea loc în următoarele câteva luni, acesta se va confrunta cu perspectiva de a-i oferi succesorului său un eșec care va contribui la modelarea moștenirii sale.

Un democrat de top apropiat de Casa Albă a declarat pentru CNN că Biden și-a redobândit atenția asupra Orientului Mijlociu de când și-a abandonat campania și a fost „obsedat” de această problemă. Oficialii americani nu au ajuns încă la punctul de a recunoaște că este posibil să nu existe un acord înainte ca președintele să părăsească funcția. Dar sursa democrată a declarat: „Suntem blocați”, adăugând că „ambele partide sunt foarte blocate”.

În ciuda frustrării sale, Casa Albă nu a folosit încă toate pârghiile posibile pe lângă Netanyahu - și probabil că nu o va face.

Joe Biden este un președinte profund pro-Israel și până acum nu a fost dispus să cedeze cererilor progresiste de a restricționa vânzările de arme americane către Israel pentru a forța mâna lui Netanyahu. Iar perspectiva ca SUA să se îndepărteze de Israel și să dea public vina pentru impas pe un prim-ministru israelian - într-un mod care le-ar expune acuzațiilor de a fi de partea teroriștilor - pare încă de neconceput. Circumstanțele politice dificile sunt, de asemenea, unul dintre motivele pentru care, în ciuda disponibilității lui Harris de a folosi o retorică mai dură față de Netanyahu, este greu să o vedem creând o ruptură cu Israelul ca una dintre primele sale mișcări majore de politică externă dacă va deveni președinte.

Netanyahu face politică acasă și în SUA

Confruntarea dintre Israel și Hamas este atât de complexă din cauza factorilor istorici, ideologici și politici care se învârt în jurul negocierilor.
Ambele părți cred că sunt într-o luptă existențială împotriva celeilalte. Fiecare ar putea crede că va câștigă și, prin urmare, nu vor să dea înapoi.

Între timp, factorii politici externi care le-ar putea forța mâna nu au atins încă un punct critic, iar puterile terțe nu au fost în măsură să creeze această presiune. Stimulentele pentru Netanyahu și liderul Hamas, Yahya Sinwar, oricât de îngrozitoare ar putea fi aceste calcule, înclină în prezent spre a nu pune capăt războiului.

Sentimentele proaste dintre Washington și guvernul israelian s-au revărsat atunci când Biden a declarat luni că Netanyahu nu face suficient pentru a asigura eliberarea ostaticilor și după ce un înalt oficial al administrației a declarat la sfârșitul acestei săptămâni că 90% din acord a fost finalizat. Acest lucru a fost considerat de criticii republicani ai Casei Albe drept o încercare inacceptabilă de a exercita presiuni asupra Israelului.

Cea mai recentă justificare a lui Netanyahu pentru a nu încheia un acord se concentrează pe refuzul său de a retrage trupele de pe teritoriul din sudul Gazei, cunoscut sub numele de Coridorul Philadelphi, despre care afirmă că este esențial pentru capacitatea Hamas de a-și menține aprovizionarea cu arme.

Dar, mai pe larg, el spune că percepția SUA că un acord este aproape este falsă. „Este exact inexact. Există o poveste, o narațiune acolo, că există un acord acolo, care este doar o narațiune falsă”, a declarat Netanyahu joi la Fox News. El a insistat asupra faptului că Israelul a fost de acord cu mai multe propuneri de acorduri, dar că Hamas a fost obstacolul. „Ei nu sunt de acord cu nimic: nici cu coridorul Philadelphi, nici cu schimburi cheie de ostatici pentru teroriștii închiși, cu nimic”.

Apariția sa la Fox a demonstrat îndelungata înclinație a lui Netanyahu de a juca în politica internă a SUA pentru a exercita presiuni asupra administrației Biden, într-un moment în care candidatul republican Donald Trump dă vina pe Harris pentru moartea ostaticilor. Există suspiciuni în rândul multor democrați că Netanyahu prelungește războiul în speranța că Trump - care i-a oferit aproape tot ce și-a dorit în primul său mandat - ar putea reveni în curând în Biroul Oval.

Dezacordurile au continuat joi între SUA și Israel. Consilierul Casei Albe pentru comunicații în domeniul securității naționale, John Kirby, a insistat că este corect să se spună că 90% din acordul dintre Israel și Hamas, intermediat de SUA și statele arabe, a fost încheiat. „Voi numiți asta optimist, eu numesc asta precis”, a spus el.

Pozițiile SUA și ale lui Netanyahu nu sunt neapărat contradictorii. Este posibil ca cea mai mare parte a unui acord să fie acceptată și să rămână doar 10 % din punctele dificile. Există ecouri familiare aici: Parametrii unui acord SUA-Israel privind statutul final al statului au fost cunoscuți de mult timp - cel puțin până la recentele explozii de construcții de colonii în Cisiordania - dar nu a existat niciodată voința politică a liderilor credibili din ambele părți de a lua deciziile politice extraordinar de dificile pentru a rezolva problemele restante. Și chiar dacă se ajunge la un acord în Orientul Mijlociu, punerea în aplicare poate fi chiar mai problematică decât negocierea.

Sinwar și Netanyahu au alte motivații

Dar perspectivele ca acest acord să poată trece în sfârșit linia de demarcație par încă sumbre.

Netanyahu nu a lăsat nicio îndoială că vede războiul împotriva Hamas ca parte a unei lupte mai ample împotriva Iranului și a intermediarilor acestuia, care este existențială pentru statul Israel și poporul evreu - o poziție care înseamnă că are în vedere mult mai mult decât să insiste pentru un acord cu Hamas.

Deși a fost supus unei presiuni politice extreme din partea familiilor ostaticilor israelieni rămași în țară pentru a face mai mult în vederea eliberării acestora - în special prin reluarea protestelor de stradă în ultimele zile - opoziția față de menținerea sa în funcția de premier nu a atins masa critică necesară pentru a-l răsturna.

Mulți analiști cred că Netanyahu dorește ca războiul să continue pentru a amâna inevitabilele anchete privind modul în care cel mai grav atac terorist din istoria Israelului a avut loc în timpul mandatului său. De asemenea, Netanyahu ar fi mai vulnerabil în fața acuzațiilor de fraudă și mită și a proceselor cu care se confruntă dacă nu ar mai fi în funcție. Și coaliția sa de guvernare - cea mai de dreapta din istoria Israelului - a rezistat, ridicând întrebări cu privire la faptul dacă administrația Biden a evaluat în mod corespunzător perspectivele sale de supraviețuire și posibilitățile a ceea ce este realist din punct de vedere politic.

Aaron David Miller, un fost negociator american pentru pace în Orientul Mijlociu, a declarat  miercuri pentru CNN că numărul cheie în mintea lui Netanyahu nu este zecile de mii de israelieni care protestează pe străzi față de el - ci 64. „Acesta este numărul de locuri pe care coaliția sa le controlează și nu există absolut niciun indiciu din partea niciunuia dintre partide că ar avea vreun interes în fracturarea acestei coaliții”, a declarat Miller. „Realitatea este că nu există nicio urgență din partea lui Benjamin Netanyahu sau Yahya Sinwar de a lăsa acești ostatici să plece sau de a-i răscumpăra printr-o negociere.”

Într-un mod ciudat, situațiile lui Netanyahu și Sinwar consolidează impasul. Uciderea ostaticilor întărește afirmația lui Netanyahu conform căreia este imposibil să se negocieze cu Hamas. Dar protestele publice din Israel, care au consecințe, creează presiunea politică dorită de Sinwar asupra lui Netanyahu.

Iar liderul Hamas nu a dat niciun semn că ar fi motivat de dorința de a cruța civilii palestinieni - organizația sa și-a amplasat infrastructura militară și tunelurile în zonele civile din Gaza. Și cu cât mor mai mulți civili, cu atât crește opoziția internațională împotriva Israelului, ceea ce este, de asemenea, în interesul său.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că încă nu există un acord.

Ciclul de inutilitate totală a fost subliniat involuntar de Kamala Harris într-un interviu acordat CNN săptămâna trecută, în care a refuzat să se angajeze la un embargo asupra armelor împotriva Israelului.

„Trebuie să ajungem la o înțelegere. ... Trebuie să ajungem la o înțelegere. Acest război trebuie să se încheie și trebuie să ajungem la o înțelegere care să vizeze eliberarea ostaticilor. M-am întâlnit cu familiile ostaticilor americani. Să scoatem ostaticii. Să obținem încetarea focului”, a spus Harris. „Trebuie să ajungem la o înțelegere. Trebuie să ajungem la o înțelegere”.

Insistența ei repetată asupra necesității unui acord a reflectat luni de declarații ale administrației.

Dar acest acord nu se va încheia niciodată.

Editor : B.E.