„A închiria când poţi să dai aceeaşi bani pe rată înseamnă să arunci bani pe fereastră”, „a închiria înseamnă să nu ai niciodată siguranţa unui acoperiş deasupra capului” şi ”să nu ai un activ de valoare ce poate fi vândut pe mulţi bani la nevoie. În multe cazuri, aceste supoziţii atât de populare nu sunt decât jumătăţi de adevăr - în realitate visul cumpărării unei case s-a transformat în coşmar.
Tocmai libertatea pe care o oferă chiria se poate transforma în ani într-un mare avantaj economic.
Chiriaşul care a obţinut un loc de muncă mult mai bănos în alt oraş nu trebuie decât să-l anunţe pe proprietar cu o lună sau două înainte de a pleca şi în cel mai rău caz, pierde depozitul egal de obicei, cu valoarea chiriei pe o lună. Pierderea lui se ridică astfel la 200 sau 300 sute de euro, sau ceva mai mult în cazul chiriilor din nordul Capitalei de pildă.
Cel care a cumpărat casa în rate însă, dacă vrea să plece la un salariu mai bun, trebuie să cedeze creditul şi să piardă de obicei bani sau să plătească tot împrumutul. Nu numai că are de scos deodată o sumă mare din buzunar, dar dacă piaţa imobiliară este în scădere pentru a găsi cumpărător va trebui să vândă la un preţ cu mii sau zeci de mii de euro mai mic decât cel la care a cumpărat casa.
Achiziţia nu numai că-l leagă pe proprietar de un loc anume dar îi leagă şi banii.
De asemenea, un credit implică şi un avans mare, din nou de ordinul miilor sau zecilor de mii de euro. Sunt bani lichizi ce merg într-un bun nelichid, ce nu poate fi transformat imediat în bani la nevoie. Aşa se face că debitorul nu foarte înstărit se poate trezi că şi-a făcut credit, dar nu mai are bani de urgenţe medicale, de repararea maşinii şi s-au dus şi economiile ce l-ar putea acoperi o vreme dacă e concediat. Fără rezerve poate apela la alte tipuri de credite pe termen mai scurt şi cu dobânzi mai mari iar în anumite cazuri, poate chiar pierde casa cu tot cu banii plătiţi deja.
Este un risc mare pentru omul de rând în cazul căruia achiziţia casei este oricum un efort. Chiar şi pentru proprietarii bogaţi în schimb, achiziţia unei case nu e totuşi cea mai rentabilă mişcare. Casele sunt active destul de sigure şi datele arată că într-adevăr în timp se scumpesc deci pot fi vândute cu profit după cateva decenii.
Scăderea preţului de cumpărare din cel de vânzare nu arată însă tot adevărul - în acei zeci de ani când casa s-a scumpit, întreţinerea ei a costat enorm. Robert Shiller, un economist cunoscut de la Yale a calculat că în America de pildă între 1890 şi 2004, deci mai bine de un secol, preţul real al caselor a crescut cu doar 0,4% (superimpose 0,4%) şi procentul infim nu include nici taxele de proprietate, nici văruielile, nici reparaţiile şi nici asigurările.
Specialiştii de la Investopedia spun că pentru cel care are bani de avans şi de rate, ar putea fi mai bine să stea în chirie - banii de rată plătesc chiria, iar avansul e investit în ceva mai profitabil.