Aceste anchete ne arată, de fapt, că şi marile corporaţii sunt putrede. Dau lecţii de business, dar în realitate tot cu lucruri necurate umblă. Şi nu e vorba de faptul că era condusă de un român.
Să ne oprim asupra acestei companii. Era un joint-venture japonezo-german, care avea în spate două nume respectabile. Această companie nu mai există acum. În 2009, Siemens a ieşit din afacere, iar Fujitsu a preluat tot. A fost o retragere parte a unui plan de restructurări. Însă cu un an înainte, în 2008, Siemens abia ieşise dintr-un uriaş scandal de corupţie. A plătit amenzi de peste 2,6 miliarde de euro ca să scape de procese în Germania şi Statele Unite. Iarăşi anchete americane.
Siemens avea la nivel de grup chiar un fond special pentru șpăgi.
Relaţia specială pe care o avea Siemens cu mai marii guvernelor din întreaga lume începuse să miroasă a putred de prin 2005. Doi ani mai târziu, procurorii germani au aflat că Siemens constituise un fond de 1,3 miliarde de dolari, puşculiţă în care managerii băgau adânc mâna ca să mituiască oficiali ai guvernelor. Miza erau contractele cu statul. Anchetatorii au numit corupţia ministerială un model de business în cazul Siemens, ramificaţiile erau transfrontaliere şi în joc erau câştiguri colosale mascate ca tranzacţii legitime. Potrivit martorilor intervievați de procurorii germani, banii curgeau printr-o reţea de conturi secrete de unde ajungeau la consultanţii Siemens, consultanţi care erau de fapt legătura cu oficialii care ofereau contracte în schimbul mitei.
În Argentina, o divizie a Siemens a dat mită de cel puţin 40 de milioane de dolari pentru a obţine un contract pentru producţia cardurilor de identitate.
În Israel, şpaga a fost de 20 de milioane de dolari, iar câştigul, un contract de construcţie pentru mai multe centrale electrice. 16 milioane de dolari a fost mita pentru a construi căi ferate în Venezuela, 14 milioane pentru furnizarea de echipament medical în China şi 1,7 milioane au mers în Irak către Saddam Hussein şi cercul său de putere.
Directorii de la Siemens acuzaţi numeau practicile corporaţiei „un mod de a-i creşte competitivitatea şi de a proteja slujbele angajaţilor”.
Banii nu au mers doar pe pieţe închise, cu o adevarată cultură a corupţiei, unde nu se putea intra decât cu o mită bine plasată. Siemens a fost implicată într-un scandal de corupţie şi în Norvegia, țară cunoscută, de altfel, pentru transparenţa sistemului de achiziţii. Divizia locală Siemens a fost amendată cu 400.000 de dolari. Aici mita era sub formă de cadouri scumpe şi excursii în schimbul cărora compania a obţinut contracte cu Ministerul Apărării.
Un scandal cu final deschis a fost și în Grecia - Siemens a fost suspectată că a mituit oficiali ai guvernului elen pentru mai multe contracte. Procurorii nu au reuşit să dovedescă vreo ilegalitate, dar totul e cusut cu aţă albă, iar suspiciunile încă planează. Ministrul grec al Transporturilor din 1998 a recunoscut că a primit într-un cont din Elveţia suma de 200 de mii de mărci de la Siemens, însă motivul tranzacţiei, potrivit acestuia, a fost să-i finanţeze campania electorală.