BUSINESS CLUB. România, regina economiei subterane
Faţă de acum zece ani, ponderea economiei subterane s-a redus cu 4,4 puncte procentuale şi a ajuns anul trecut la puţin peste 29 % din Produsul Intern Brut, adică la 38,5 miliarde de euro. România se menţine în topul ţărilor cu cele mai mari economii nefiscalizate. Este întrecută doar de Bulgaria, cu 31,9 % din Produsul Intern Brut. La nivelul Uniunii Europene, media ponderii economiei negre este de 15 %, arată datele Comisiei Europene pe 2012. Cele mai scăzute rate sunt înregistrate în Austria, Olanda şi Marea Britanie.
Studiile arată că ţările unde plăţile electronice sunt obişnuite, precum statele nordice sau Marea Britanie, rata economiei nefiscalizate este redusă. Suedia, de exemplu, a luat o serie de măsuri pentru a reduce la minumum tranzacţiile cu numerar. Majoritatea sucursalelor celor mai importate bănci din Suedia deja nu mai procesează tranzacţii cu numerar.
În celelalte state europene, în care tranzacţiile cu bani gheaţă domină, economia neagră este semnificativă. În Europa, cele mai ridicate cote ale economiei nefiscalizate se regăsesc în domenii precum industria prelucrătoare, comerţul, hotelurile, restaurantele şi în agricultură.
Potrivit estimărilor de la Bruxelles, la nivelul Uniunii Europene pierderea totală de venituri la stat cauzată de frauda fiscală şi de evaziune este de aproximativ 1.000 de miliarde de euro pe an. Este dublu faţă de deficitul bugetar total înregistrat de toate statele membre în 2012 şi de şase ori bugetul anual al Uniunii Europene.
Idei multe, efecte zero
Cu asemenea evaziune, să nu ne mai mirăm atunci că intră primării în insolvență, că statul trăiește din împrumuturi și că nu avem drumuri. Cu 31% din PIB încasări la buget, nu ai cum să evoluezi. Și a cui e vina?. În principiu, în economie sunt două tendințe contrare, pe de o parte cetățenii vor să dea cât mai puțin statului și, de cealaltă parte, statul care vrea să confiște cât mai mult. Și la mijloc apare această falie a evaziunii. A cui este vina totuși? Tot a statului. Guvernele care s-au perindat la putere au recunoscut că nivelul evaziunii fiscale din România e mult prea mare. Și au fost tot felul de proiecte pentru reducerea evaziunii, dar fie au rămas doar pe hârtie, fie au eşuat lamentabil.
Chiar acum două zile a fost anunțată acea propunere de a nu plăti dacă nu primești bon fiscal. Și au fost multe din această categorie. Ce face de fapt statul prin aceste măsuri? Transferă responsabilitatea controlului fiscal către cetățean. Omul devine un fisc în miniatură. Și statul recunoaște că este slab, că nu are un control administrativ asupra banilor din economie.
O altă măsură luată în calcul anii trecuți viza premierea clienților. Principiul era ca toți cei care aveau bonuri fiscale adunate până la un anumit plafon să beneficieze de o primă din acea sumă de bani. Ideea a fost în cele din urma abandonată de guvernanți. De asemenea, oficialii s-au gândit și la eliminarea notei de plată și a facturii proforme, astfel încât să rămână doar bonul fiscal, dar nici această idee nu a avut viață lungă.
Prin birourile Ministerului Finanțelor a mai circulat o idee de combatere a evaziunii fiscale: loteria fiscala. Ca la Loto, cu extragere de numere, dar biletul de loterie ar fi obișnuitul bon fiscal. Ideea a fost inspirată de câteva țări în care acest sistem funcționează cu succes. Cel mai apropiat exemplu de granițele noastre este Malta, unde la fiecare 15 zile se extrag mai multe serii câștigătoare ale bonurilor fiscale eliberate în luna precedentă. Câștigurile sunt substanțiale - de 100 de ori valoarea bonului. Suma maxima care poate fi câștigată e de 11.647 de euro.
O măsură care a fost pusă în practică în anul 2009 este impozitul forfetar. Acesta nu a avut însă efectele scontate. În cele 18 luni în care s-a aplicat, impozitul forfetar a adus la buget aproximativ 500 de milioane de euro, însă a dus la închiderea a unui sfert de milion de firme.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
