Când se striga „foc”, cursul se ducea doar până la 4,45 de lei, cu o creştere de sub 0,5%. Şi aceste variaţii au fost libere, fără să fi avut vreo intervenţie BNR.
De fapt, cam acesta a fost sentimentul regional. Toate valutele din Europa Centrală şi de Est s-au mişcat destul de puţin. Iar evoluţia moderată a fost dublată şi confirmată şi de felul în care s-au mişcat obligaţiunile statelor din zonă în această perioadă. Au avut evoluţii în linie cu plasamentele țări ale lumii, cele de refugiu.
Asta în timp ce evoluţiile din Turcia și Rusia au fost destul de abrupte, atât pe monede cât şi pe obligaţiuni.
Din asta, înţelegem că regiunea e privită puţin diferit. Cumva decuplat de alte pieţe aşa numite emergente. Iar mesajul este că suntem consideraţi ceva mai aşezaţi. Nu doar noi, românii, ci toţi cei de pe aici pentru că investitorii se uită mai din avion la regiunea în sine.
Mai degrabă, evoluţia este corelată cu ce se întâmplă în zona euro. La noi cursul a urcat mai tare când era problema cu Grecia.
Firească până la urmă această corelare pentru că sunt legături foarte strânse cu economiile din vestul Europei, atât în ce priveşte numele investitorilor străini, cât şi ca relaţii comerciale.
Regiunea este mai aşezată pentru că ţările au indicatori buni, sunt echilibrate şi au creşteri economice mari.
Croaţia, de exemplu, a anunţat astăzi cea mai mare creştere trimestrială din 2008 încoace.
E foarte important modul în care este privită o regiune, pentru că banii se mişcă în funcţie de încredere. E cel mai important ingredient. Şi povestea de săptămâna aceasta ne-a arătat că, atunci când apar volatilităţi, putem fi la adăpost. Şi de aceea e bine ca deficitele să nu dea în clocot prin relaxări fiscale prea largi şi neacoperite cu cifre.