Marii oameni de afaceri ai Chinei au observat la timp că proprietăţile şi companiile din Europa de Vest şi Occident au fost ieftinite de criză. Aşa că au început să le cumpere. Nu au fost însă primiţi cu braţele deschise. Chinezii nu sunt văzuţi prea bine nici de sindicalişti, nici de ceilalţi oameni de afaceri. Au încercat totuşi să se adapteze. Şi mulţi dintre ei au reuşit.
Edificio España este pentru Madrid ce este Empire State Building pentru New York. A fost cândva cea mai înaltă clădire din capitala Spaniei. Între timp a pierdut acest statut, dar şi-a păstrat eleganţa chiar dacă, de-a lungul timpului a avut mai mulţi proprietari. Iniţial, a fost hotel, apoi s-a transformat în sediu al băncii Santander. Ieri, Edificio España a fost cumpărată de Wang Jianlin.
260 de milioane de euro a plătit cel mai bogat chinez din lume pentru această impresionantă clădire din centrul capitalei Spaniei. Pe dinafară arată foarte bine, însă în interior are nevoie de reparații capitale. În acest loc vor apărea un hotel de cinci stele, centre comerciale dar și apartamente de lux.
Cumpărând această clădire, miliardarul chinez ar putea da semnalul pentru relansarea pieţei imobiliare din Spania, sursa bunăstării şi mai apoi a decăderii economice spaniole.
Însă, în Spania şi în restul lumii vestice, chinezii nu cumpără doar clădiri, ci devin acţionari în tot mai multe companii. Profită de faptul că problemele provocate de criză au slăbit afacerile occidentale. Le-au ieftinit şi le-au făcut mai uşor de cumpărat.
Pânâ în prezent, chinezii au investit 500 de miliarde de dolari, în toate colţurile lumii, îndeosebi în Vest. Până în 2020, investiţiile lor ar putea atinge 2.000 de miliarde de dolari.
Iar afacerile americane, primele lovite de criză, au fost, în acelaşi timp, primele vizate de investitorii chinezi. În 2008, înaintea prăbuşirii Lehman Brothers, investiţiile chinezeşti în Statele Unite abia dacă depăşeau un miliard de dolari.
În doar șase ani au crescut de 14 ori şi vor creşte în continuare. Când au realizat că nu ştiu să producă electronice şi calculatoare, milionarii chinezi au început să cumpere companii americane tehnologice cu tot cu ideile şi patentele lor.
În momentul în care ţările occidentale au început să suprataxeze mărfurile extrem de ieftine produse în fabricile din China, miliardarii chinezi au început să cumpere fabrici în occidentale. Doar ca să poată vinde mărfuri ştanţate cu mesajul „fabricat în America” sau în „Uniunea Europeană”.
Iar în momentul în care ajung patroni de fabrici şi le oferă locuri de muncă occidentalilor, miliardarii chinezi scapă, măcar pentru moment, de acuzele sindicatelor din America şi Europa care spun că importurile ieftine din China ucid slujbele din Vest.