Reforma fiscală a fost cea care pare să fi epuizat absolut toate energiile de schimbare ale Guvernului Ponta. Privatizările au rămas blocate în stadiul de intenţie şi oricât de mare ar fi fost nevoia de restructurare într-o companie sau într-un domeniu, amânarea a fost tratamentul aplicat.
FMI şi Comisia Europeană au cerut insistent reorganizarea complexelor energetice Oltenia şi Hunedora, executivul de la Bucureşti a avut propriul plan care în final s-a dovedit a fi doar tragere de timp. Chiar dacă multe companii de stat au manageri privaţi, selectaţi prin concurs, tot statul este cel care decide, fie prin oameni selectaţi pe criterii politice, fie prin schimbarea celor care nu raspund la ordine. Până şi la Electrica, societatea la care statul a cedat pachetul majoritar prin vânzarea pe bursă, fostul guvern a încercat să schimbe conducerea şi să aducă oameni apropiaţi.
„Restructurarea asta trebuie făcută și ea cu cap. În societatea noastră există o stare deformată a conceptului de restructurare. Când zici restructurare la noi înseamnă disponibilizări de personal. Nu, adevărata restructurare trebuie să aducă creșteri de personal și locuri de muncă. Pentru că trebuie să dezvolte compania, să aduca mai mult capital, mai multa forță de munc”, spune Adrian Vasilescu, consilier de strategie la BNR.
Relaţia cu instituţiile internaţionale a fost total compromisă.
Bătutul pasului pe loc s-a simţit puternic în investiţii. Bugetul a suferit de o subexecuţie crasă la capitolul cheltuieli de capital, tocmai pentru că guvernul a privilegiat cu totul alte cheltuieli.
Lipsa de reformă s-a văzut şi într-o zonă în care Executivul promitea lucrări măreţe.
Salarizarea bugetarilor a fost discuţia pentru o nouă lege care să introducă reguli mai simple, dar proiectul a fost abandonat pentru că, la cum se discuta, ar fi adus costuri suplimentare uriaşe, de aproape 15 miliarde de lei anual. Practic nu era o lege de reformare a sistemului, ci doar de majorare a salariilor. În schimb guvernul a luat decizia de a creşte lefurile pe diverse categorii de personal. Cei din sănătate au primit majorări de 25%, la fel şi personalul didactic, doar că acesta a beneficiat de două etape de creştere, 10 şi mai apoi 15%. Autorităţilor locale li s-a permis să ridice lefurile dacă au bani, iar regulile de ocupare a posturilor au fost relaxate.
Salariul minim pe economie a fost crescut în acelaşi ritm de două ori pe an, doar că în 2015, vechiul cabinet a decis sa mărească pasul de la 75 de lei la jumătate de an la 150 de lei.
A existat însă un episod ruşinos. Fără să anunţe, Guvernul a decis mărirea salariilor pentru angajaţii din centrala ministerului de Finanţe cu circa 22%. În urma protestelor, măsura a fost anulată
„Aud în fiecare zi doar cereri de măriri de salarii, dar nu aud că se întâmplă ceva în acele autorități publice, centrale sau locale, ca să fie mai puţină birocraţie şi mai multă responsabilitate”, spunea fostul premier Victor Ponta.
Alţi paşi nu au mai fost făcuţi pentru că începutul lunii noiembrie a adus căderea guvernului în urma protestelor de stradă. Prim-ministrul şi-a depus mandatul spre finalul unui 2015, marcat de conflicte cu preşedintele şi probleme în justiţie, în dosarul Turceni Rovinari. Pe parcursul anului, doi miniștri părăsiseră cabinetul, DariusVâlcov de la Finanţe şi Ioan Rus de la Transporturi. Primul din cauza problemelor de corupţie, al doilea din cauza unor declaraţii neinspirate.