Business Club. 2013, anul eșecurilor în privatizări
Programul de guvernare cuprindea măsuri de relaxarea fiscală şi creşteri de cheltuieli. Cum nu pot încăpea în aceaşi teacă bugetară optiunea fost pentru creşteri de cheltuieli. Încă din decembrie 2012 era reîntregite salariile bugetarilor, apoi au fost indexate pensiile cu 4%, iar salariul minim creştea în două etape.
Relaţia cu FMI a fost cu năbădăi. Cabinetul anunţa public că vrea continuarea acordului şi o nouă înţelegere, dar doar anunţa. Cu fapta era şi este mai greu. Din anul anterior guvernul Ponta I venea cu restante serioase. Opt luni nu se făcuse nimic.
„Probabil că evaluarea FMI va fi negativă. Adică un acord în care ai avut că obiectiv reforme structurale oi nu ai făcut reforme structurale, nu poate să aibe o evaluare pozitivă. Asta e clar. Deși înţelegerea pe partea de deficit probabil că le-ai îndeplinit”, spunea Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, în 15 ianuarie.
Că în toată perioada de după 2009, Fondul a închis ochii şi a mai dat acordat păsuiri. Cerea însă măsuri rapide. Privatizări cu termene clare, reduceri ale datoriilor şi disciplină.
Marea problema a datoriilor făcute de autorităţi a fost rezolvată cu un artificiu. S-au dat împrumuturi de aproape200 de milioane de euro de la Trezorerie pentru că autorităţile locale să scape de tinichele. Mai greu a fost cu acoperirea datoriilor din sistemul medical pentru care statul a trebuit să scoată un miliard de euro.
Guvernul s-a angajat pe de altă parte să urgenteze privatizări. Listările la bursă a unor companii au marcat câteva reuşite. Au fost vândute pachete de acţiuni la Romgaz, Nuclearelectrica şi Transelectrica. Statul la încasat peste jumătate de miliard de euro. Dar succesele s-au oprit la bursă. Privatizarea de căpătâi a anului, CFR Marfă, a fost un eşec premeditat. Era o condiţie pentru continuarea relaţiei cu FMI, dar Guvernul s-a angajat doar să desemneze un câştigător nu şi să încheie tranzacţia. În final a fost anulată toată procedura prin care compania de stat trebuia să ajungă la Grupul Feroviar Român.
La fiecare scrisoare de intenţie autorităţile de la Bucureşti îşi luau angajamente clare, chiar şi termene de respectat. Nu prea a ieşit şi s-a mers din derogări în derogări.
„Guvernul României, oricare ar fi el, încearcă să folosească acordul FMI că pe o garanție, că reformele proaste pe care le implementează sunt de fapt bune pentru economie, și încă ceva, un nou acord arată lipsa de coloana vertebrală a clasei politice din România”, spunea Florin Cițu, analist economic, pe 26 iunie.
Cu cât anul trecea se observa că bugetul cu veniturile din economie este prea strâmt pentru cheltuiele statului. Şi în astfel de condiţii puterea de la Bucureşti se căciulea în faţa Fondului Monetar Internaţional să-i accepte un deficit mai mare, apoi şi mai mare. Aşa s-a ajuns ca ţinta iniţială de 1,9% din PIB să crească la 2,2%, apoi la 2,4%.
În tot parcursul anului nu a lipsit un lucru: vorbele mari. Guvernul a prezentat în vară o uriaşă strategie despre atragerea unor investiţii de 10 miliarde de euro şi crearea de locuri de muncă. Nu prea sunt ţinte care ar putea fi bifate în decembrie.
Se pun speranţe mari în acordurile încheiate cu China la forumul desfăşurat la Bucureşti recent, dar deocamdată nu e nimic palpabil.
Din perspectiva reformelor şi a investiţiilor în economie, 2013, anul promis al relansării, a fost unul care nu s-a deosebit cu nimic de cei precedenţi. Economia a fost lăsată tot în bătaia vântului, statul nu s-a restructurat şi speră că de undeva din cer va pica la un moment dat atât de multă creştere economică încât să-i acopere nevoile de cheltuieli.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
