ANALIZĂ. Mai este loc pentru creşteri salariale în privat
Data publicării:
Creşterile rapide de salarii ar putea să nu pună totuşi investitorii pe fugă. Este cazul României, dar şi al întregii Europe de Est unde de la căderea comunismului salariile au urcat totuşi mai puţin decât productivitatea muncii. Asta înseamnă că încă există rezerve, încă există spaţiu pentru noi creşteri de salarii. Iar investitorii au în continuare motive să vină aici fiindcă deşi angajaţii cer mai mulţi bani, fiecare euro plătit în salarii produce mai mult decât în alte ţări.
Chiar dacă trebuie să plătească salarii mai mari, investitorii din România tot ies pe plus. Productivitatea muncii la noi în ţară e 60% din cea din Germania, însă costurile cu forţa de muncă sunt sub 20% din cele de acolo, arată Bloomberg. În primul rând e un decalaj important între munca prestată şi remuneraţie, însă mai există şi o diferenţă de taxare între Est şi Vest. Statele din fostul bloc comunist au introdus un regim fiscal mult mai avantajos pentru a atrage companiile străine. Şi nu e doar cazul României, ci al întregii Europe de Est.
La finele lui 2016 în ţările din regiune costurile cu forţa de muncă erau un sfert din cele suportate de angajatori în Germania. Asta în ciuda faptului că productivitatea angajaţilor era deja două treimi din cea a nemţilor. E o diferenţă care lasă loc de noi creşteri de salarii. Mai ales în România unde masa salarială are o pondere mai mică în PIB nu doar faţă de ţările dezvoltate ci şi faţă de celelalte ţări est europene. Dacă anul trecut la noi în ţară toate salariile puse la un loc au reprezentat 34% din produsul intern brut, ponderea în Cehia şi la vecinii ungari e de peste 40%. În Vest însă constant sare peste 50%.
Aşa se face că investitorii sunt mai puţini îngrijoraţi de creşterile salariale din România şi din regiune, cât sunt îngrijoraţi de motivul din spatele acestor creşteri. Un studiu al companiei de cercetare de piaţă GfK arată că 80% dintre directorii de resurse umane din România au mari dificultăţi la recrutare. Fie din cauza deficitului de forţă de muncă, fie din cauza pregătirii slabe a candidaţilor. Aici s-a ajuns după ce din România au plecat două milioane de oameni de la revoluţie încoace. Letonia şi Lituania şi-au pierdut din acelaşi motiv 10% din populaţie.